Eu nu puteam să plec, dar ar fi fost păcat să le stric și lor vacanța. Așa că mi-am urcat copiii, bărbatul și cățelul în tren și, cu vocea sugrumată de emoție, le-am urat vacanță frumoasă. Lacrimile îmi umpleau ochii în drum spre casa noastră goală și au început să-mi curgă pe obraji când m-am aruncat pe canapea. Am început să plâng de-a binelea când mi-am pus un pahar de vin roșu și când am dibuit telecomanda sub o pernă. Filme siropoase să fie, mi-am zis, puțin rușinată de confortul singurătății neașteptate.
David Brescan
Iese din apa caldă cu săruri de baie și își unge corpul perfect epilat cu cremă iar părul cu ulei. Își verifică în oglindă sprâncenele și dantura. Aplică puțin machiaj, fond de ten și ruj pe buzele țuguiate într-un pupic. Unghiile de la picioare sunt albastre, cele de la mâini, roșii. Chicotește și alege o pereche de chiloței minusculi din dantelă galbenă, doar toată lumea susține naționala zilele astea. Aprinde luminile ambientale roz. Se așază în fața laptopului și pornește camera. Solo-Man Magnificul e live.
Gheorghiță Mircea
Sunt singur la masă. Mănânc singur, nu vreau să mă vadă nimeni. Mănânc urât, e momentul zilei când nu vreau să fiu văzut. Nu sunt lacom, e un refugiu, puțini știu cât am răbdat. Mănânc compulsiv, obsedat, angoasat, mi-e frică să se afle că asta am rămas. Îmi înghit gândurile trecutului la supa de trufe, principiile și idealurile pierdute cu Foie Gras, friptura de vițel cu gândul că am ajuns o lichea, desertul, un aisberg de înghețată îmi amintește de un copil ce se uita pe geam la o cofetărie de la marginea lumii.
