M-am săturat de toanele tale până peste cap. Că cum îmi stă frunza, că cum cântă îngerii, că cât îmi ia până descopăr focul, că una, că alta. De când ai apărut tu, n-am o zi dată de la Dumnezeu, liniștită, izbucni Adam. Blestemată zi. Vine arhanghelul cu citirile, la mine îl trimiți. Ai mere, ai pere, ai cactuși aci, ai toți pomii din lume, te tot vaiți că tu vrei de la ăl cu șarpele. Pân-aci ți-a fost. Să-ți iei catrafusele și să te duci la mă. La Domnul. Și să-mi dai și coastele alea două înapoi înainte să pleci.
Caterina Tudorache
Mărul de Aur intră intempestiv în coliba mică. Cu capul într-o parte și o scobitoare între dinți, Alba ca Varu' mormăi. Să inventeze cineva soneria, să scăpăm de merele cu tupeu. Morocănosul trânti cărțile pe masă. Full. Ceilalți 6 pitici începură să plângă. Alba urlă. Liniște. Jucăm până câștig. Mai facem unul. Mărul îi șopti la ureche că Prințul așteaptă. Alba îl luă cu scârbă de codiță si îl scoase afară. Eu nu mă mărit. Păcală ridică mâna. Te mușc eu, dacă ăla e bogat. Tre' să îmi revin. Am pierdut toți banii.
Titela Durnea
La următoarea cobori, Minule. De-acum, te descurci. O să fie bine. Trenul îmbâcsit încetini lent, cu un scârțâit ce-i trezi timpanul. Își luă pe umăr geanta de piele, jerpelită toată la mânere. Se uită la taică-său, încercând din răsputeri să-și oprească lacrima. Strânse puternic la piept cutia cu vioara. Înainte îl aștepta lumea lui Mendelssohn. În urmă, coada lui Bursucu și laptele Firuțăi. Își împinse limba ruptă de la pantof și făcu primul pas. Era foarte cald pentru septembrie. Pe umărul stâng mirosea a înger.
