Pe o pânză de păianjen. Și pentru că, nu se rupea. Copilul bătea cu elefantul din lemn în brațul scaunului. Bunicule, dacă e ultimul spectacol cu animale, ce vor face cu ele? Oare ni le-ar da acasă? S-ar juca în iaz. Ar lua așa apă cu trompa și ar stropi grădina. Și legumele ar crește uriașe. Cortina se ridică brusc. Biciul dresorului îl lovi cu sete și puiul de elefant țâșni speriat pe scenă. Sub fasciculul de lumină, chipu-i vopsit se schimonosi într-un zâmbet. Elefantul minune-ultima reprezentație solo.
Ana-Maria Butuza
Un pian prăfuit tăcea într-un colț. Nu cântă, pentru că nu are degete, gândi șoricelul Solo, în crăpătura lui din perete. Dacă aș fi mâncat ceva astăzi, fie și un bob, aș fi avut putere să apăs clapele. Nu-și termină bine gândul, că o forță nefirească îl împinse spre mijlocul camerei și, dintr-o săritură, fu sus pe pian. Se sprijini în codiță, trase adânc aer în piept, ridică picioarele din față și când le lăsă, Do răsună scurt. Ce bine e să nu fii singur, chiar și atunci când ești, își zise cu gândul la cașcaval.
Bogdan Mihai Bati
Am fost miliarde, fiecare dorind să fie primul la ou. Spunând povestea, e clar că am fost primul. Ou. Picamăr. Știam ce e de făcut. Miliarde de frați și-au spart capul de ou, hoarde întregi deodată, lăsându-mă singur. Extaz. Bucurie. Singurătate. Tristețe. Mi-am luat viața în serios și am început să cresc. Alună. Nuca. Măr. Pepene. Tot mai mare, până am simțit că mi-a venit sfârșitul. Lumină albă. Am încercat să m-ascund. Mâini mai mari ca ale mele m-au prins să mă scoată. Nuuu, aud o voce. S-a întors cu curul.
