Născută dintr-un ovul de stea împreunat cu un quasar hoinar, dinamica perversului orgasm n-oi povesti, avizilor de faceri și geneze, căci a durat trei semiveșnicii (plus niște puncte între paranteze). Vă văd în ochi sclipirea organic intrauterină de martori ai divinei copulări, dar și privirea tâmpă, șocul de amnezici ai sălbaticei împreunări. De curiozitate scobiți în ușa interzisă gaura de cheie, ca să vedeți cum din atavica ciocnire am ieșit femeie. Nume nu am. Spuneți-mi Doamna cu voaletă. De ocupație starletă.
Varinia Mitrea
Mă uit în oglindă, ridurile sunt asemenea unei hărți complicate desenată de copiii mici. Surprinzător, firele albe nu îndrăznesc să apară, un castaniu înfloritor, aici timpul a uitat să-mi dea vești despre trecerea anilor. Coatele-mi sunt la fel de șifonate ca niște scrisori de dragoste uitate în buzunarul din spate al pantalonilor. Totuși, sufletul meu se dă în leagăn în mijlocul astrelor, râzând încontinuu de glumele bune sau mai puțin bune ale vieții și strălucind ca lumina unei stele, tăcută și încă nedenumită.
Alex Caragian
Înțeleptul ținea peștera în spate. Pereții lunecoși îi mângâiau oasele dorsale. Deși bătrân, corpul său arăta precum o sculptură a vechilor maeștri. În jurul brâului creștea fire de cașmir, iar la urechi îi șușoteau cele ce îl înconjurau, căci pe vremea aceea lucrurile nu aveau o denumire și se prezentau. L-au întrebat dacă universul are capăt, iar el le-a răspuns că da, că de acolo am plecat în călătoria noastră. Și către unde ne-ndreptăm? au continuat ei. Tot într-acolo, a asigurat înțeleptul.
