Parchez campervanul într-o parcare nu departe de centrul istoric și o iau la pas printre străduțele pline de viață ale Chioggiei.
Istoria orașului
Chioggia exista deja în epoca romană. Numele antic Clodia a dat naștere altor toponime precum Cluza, Clugia, Chiozza și, în cele din urmă, Chioggia.
Insula a fost populată odată cu afluxul de locuitori din landul venețian, care au fugit de invaziile hunilor (452) și ale longobarzilor (568). Chioggia a suferit două distrugeri: una de către Pepin cel Scurt, regele francilor (810) și alta de către unguri (902).
În perioada medievală, orașul a devenit renumit pentru producția prețioasei sal Clugiae. Sal Clugiae, prestigioasa sare din Chioggia în Evul Mediu, aurul alb al Republicii Serenissima, era extrasă din apele lagunei chiar în jurul Chioggiei, făcând din acest oraș un centru de excelență în întreaga Mediterană. Singura marfă pentru comerț, de la care provine termenul "sare", a făcut din Chioggia capitala sării în Evul Mediu și o destinație căutată de multe republici maritime pentru a ține Veneția sub control.
Chioggia a fost scena istoricului Război Chioggia (1379-80) între Republicile Maritime Genova și Veneția. După ce au ras Sottomarina din temelii, care a fost reconstruită abia în 1700, genovezii au asediat Chioggia, care a fost apoi eliberată de flota venețiană. Între secolele al XV-lea și al XVI-lea a urmat o lungă perioadă de criză, cu molime și foamete, ceea ce a determinat locuitorii să descopere pescuitul ca principală sursă de trai. O activitate care, în timp, a devenit atât de distinctivă încât este cunoscută și astăzi ca una dintre capitalele pescuitului din Italia.
Canalele
Pașii mă poartă printre cele trei canale care străbat centrul istoric. Cel mai interior este canalul Vena, cel mai pitoresc, traversat de nouă poduri (di Vigo, Caneva, Sant'Andrea, della Pescheria, dei Filippini, San Giacomo, Scarpa, Zitelle, della Cuccagna).
Pe acest canal se găsesc ambarcațiuni de tonaj mic. Cum în Chioggia activitatea principală este pescuitul, aici există o piață pitorească de pește și fructe și legume, dar din păcate eu am ajuns în jurul orei 14 și în Italia există pauză până spre după-amiază, de aceea multe terase erau închise la acea oră.
Pe celelalte canale, canalul Lombardo la vest și canalul San Domenico la est, sunt ancorate, odihnindu-se, ambarcațiunile pentru pescuit la mare adâncime. Se văd bine urmele multor ieșiri pe mare și instant îmi sună în minte melodia irlandeză: Drunken Sailor
Străduțele
Acestea nu sunt doar străzi. Ele sunt, de asemenea locuri în care oamenii își trăiesc viața în ritmul lor. Dispuse cu un design admirabil în două serii paralele care se intersectează perpendicular pe strada centrală dubla (piazza) și a apei (canalul Vena) cu un plan care amintește de structura parchetului Herringbone.
Arcadele
Acestea sunt o caracteristică cu totul specială pentru un oraș lagunar, pe care nici măcar Veneția (cu excepția Pieței San Marco) nu o are. O caracteristică care - după cum remarca cunoscutul critic de artă Cesare Brandi - face din Chioggia "jumătate uscat și jumătate apă", "jumătate venețian și jumătate emilian".
Ceasul din Turnul Sant'Andrea este situat în Chioggia, în provincia Veneția, și este cel mai vechi ceas de origine medievală din lume care funcționează. Ceasul antic datează din secolul al XIV-lea și înainte de a fi plasat deasupra turnului Sant'Andrea a fost amplasat în vechiul Palazzo Pretorio. A fost poziționat pentru prima dată pe turnul de nord-vest al Palatului Pretorian în 1386 și a fost mutat din cauza incendiului din 1817 care a făcut necesară demolarea și reconstrucția ulterioară. La 31 mai 1839, ceasul a fost predat oficial de către Municipalitate parohiei Sant'Andrea.
Vechiul mecanism al ceasului datând din epoca medievală din fier forjat se află în prezent în interiorul turnului, la etajul cinci, renovat și funcțional. Mecanismul este pus în mișcare în scop demonstrativ numai în timpul vizitelor la muzeul turnului. Cadranul antic situat pe turnul Sant'Andrea, de fapt, funcționează astăzi prin intermediul unui dispozitiv electronic. Cadranul decorativ în vârful turnului este realizat din piatră de Istria, împărțit în 24 de secțiuni numerotate după două secvențe cu cifre romane. În centrul cadranului pe un fundal albastru-cobalt se află un soare în flăcări din al cărui punct de sprijin se extinde o rază mai lungă decât celelalte, care acționează ca un indicator al timpului.
Biserica Sant'Andrea Apostolo
Primele urme ale acestei clădiri, în stil bizantin cu plan în cruce latină, împărțită în trei nave printr-o serie de coloane, datează din secolul al X-lea.
Fațada proeminentă, cu o înălțime de 15,80 metri în stil baroc, a fost împodobită cu statuile Sfântului Andrei în centrul timpanului semicircular, Sfântul Petru și Sfântul Pavel sprijinindu-se pe părțile laterale ale secțiunii centrale, în timp ce punctele culminante ale părții laterale, sunt cele ale sfinților Vitus și Modesto.
Altare
Interiorul bisericii are plan în cruce latină, împărțit în trei nave cu o lățime totală de 21 de metri și 40 de metri lungime; înălțimea atinsă în dom este de 17 metri. Este dotat cu șapte altare, dispuse astfel în sens invers acelor de ceasornic: Altarul San Vito, Altarul Bunei Vestiri, Altarul Maicii Domnului, Altarul Mare, Altarul San Andrea, Altarul Sant'Anna, Altarul Sfintei Inimi cu statuie din lemn din 1960.
Mă pierd câteva ore buni prin centrul vechi al Chioggiei și nu mă mai satur de casele colorate, canalele cu podurile vechi. Pornesc la drum cu tolba plină de fotografii și amintiri plăcute.
Spre seară caut un loc mai retras de campare și înnoptez în San Giorgio di Nogoro mai spre nordul Italiei.
https://www.youtube.com/@RVTravelEU
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
