Sânzienele începură a se roti în horă. Cine nu moare, în horă se prinde, arșița-i mare, pământul s-aprinde. Bău o gură din apa sălcie. Fânul dogorea sub sulițele de foc. Va hodini un ceas. Fetele urcară despletite pe movilița cosită. Aruncau mănunchiuri în aer ce se făceau jerbe de foc. Ca în transă, flăcăul se învârti la joc. Ce i-ar plăcea și tatei, gândi. Îl strigă, dar fără vreun sunet. Mut de la căldură, nu pomenise. Cine nu moare, în horă se prinde. Peste tată se întinseseră umbrele morții.
Ramona Ungureanu
Mă uitam la șlapi cum se topeau ca înghețata și apoi topeau pardoseala și se căsca un hău mare și răcoros sub mine, cum dracu nu mă scurgeam în el. Cineva mă striga ascuțit și probabil îngrijorat să nu dispar. Nu. Era nevasta, numa ascuțit. Mănânci sarmale în frunze de viță de vie și potbal? Nu, mama făcea cu varză. Am evoluat, dacă ne luam după toți ignoranții și acum eram în peșteră și vânam mamuți. Ah, mamuții e buni, e carne. Și nu mi-e foame, drago, am mâncat cu Pișto două beri. Fast food.
Iulia Anastasia Roșca
Cioc-cioc. Cine e? Sunt eu, canicula. Țurțurii au tresărit puțin. Asta nu-mi sună bine deloc, Radule. În câteva minute o să ne topim de tot și aia e. Ești prea negativist. De unde știi tu că aia e? Poate există viață după îngheț. Și-n plus, ne-am transforma complet, am deveni fluizi. Poate ne întoarcem în marele ocean din care provenim. Poate atingem nirvana. Radu, suntem doi țurțuri bătrâni într-un congelator vechi, visezi aiurea. De când ai început să meditezi, ai luat-o razna. Canicula nu e calea spre nirvana.
