Să fi avut vreo 8 ani în vara aia, când tata m-a trimis întâiași dată să-i cumpăr 2 litri de bere la dozator. De la alimentara. Să nu te păcălească ăla. Nea Marian, adică. Adică, să nu pună mai mult spumă. Hehe, n-ai să vezi. Nu pusese multă, da' io să nu par proastă, am băut un pic din ea. Beam și agitam, agitam și beam. Tot drumul înapoi. O fi fost cald, că m-a luat o fierbințeală, pe care doar dușca de vin rece din frigider a stins-o. Apoi, a venit omul care învârte casa. Și mama. Vezi că fiică-ta e mangă.
Dan Banu
Capul mi-e strâns într-o coroană de metal încins și aerul împrejur arde ca rugul în care Savonarola își caută mântuirea. Gura mi-e mai uscată decât deșertul Atacama, iar oasele îmi sunt moi ca pădurea de arbori de cauciuc. Broboane de sudoare se ițesc pe trupul gol aliniindu-se ca soldații și alunecând pe pat. O mai fașim o datî, cluniuli? aud o voce și abia atunci văd trupul bronzat uniform de lângă mine. Haidi, o datî, se pisicește ea, lungindu-se peste mine și strivind soldații abia aliniați.
Beatrice Chivu
În mâinile medicului ea încă pulsa. Simțea cum vechile amintiri încep să se dizolve. Sânul cald al mamei, înțepătura urzicilor pe piele când a învățat să meargă, cât de tare îi bătea inima când ea i-a răspuns la sărut, prima bere cu tata, răcoarea din cască în timp ce mergea pe două roți, accidentul, arșița asfaltului și sângele care se prelingea pe șosea. Medicul desfăcu cu grijă cordul și ținu bucata trandafirie de carne în palme. Acum mergea către o nouă viață. Către Ea, care aștepta de ani de zile o inimă nouă.
