Acțiunea filmului îi surprinde pe Mariana (Ioana Flora) și Gelu (Adrian Văncică) pe 20 decembrie 1989, când, după o zi obositoare, află că fiul lor Marius (Luca Toma) a inclus în scrisoarea către Moș Gerilă, pusă la poștă, mențiunea "Să moară nea Nicu", situație cere-i pune pe jar și din care încearcă să găsească o soluție de ieșire.
Filmul include însă mai multe fire și povești care se întrepătrund. După fuga unei actrițe care avea un rol important în programul patriotic de Anul Nou, o echipă TV caută soluții rapide pentru a o înlocui. O tânără actriță de la un teatru de stat vrea să scape de rolul de recitatoare de poezii patriotice pentru care este chemată la televiziunea publică. Fiul unui regizor TV și colegii săi, studenți, urmăriți de Securitate, plănuiesc să fugă din țară. Regizorul trebuie să aleagă între a-și salva fiul de la exmatriculare și a-și proteja colegii. O pensionară se luptă să-și păstreze amintirile înainte de demolarea casei. Iar Securitatea veghează vigilent. Toate întâmplările au loc în cea mai neobișnuită zi. Este 20 decembrie 1989. România fierbe, dar nimeni nu vorbește despre asta.
Așadar, după ce a jucat o mulțime de personaje feminine, din diferite medii, rolul din lungmetrajul Anul Nou care n-a fost, consecutiv celui din scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, o plasează pe Ioana Flora nu doar în alt mediu, ci și în altă epocă.
Filmul, selectat în competiția Orizzonti a Festivalului Internațional de la Veneția, are premiera mondială în cadrul acestui prestigios festival pe 1 septembrie 2024. Prima proiecție în România are loc la TIFF Timișoara, pe 7 septembrie 2024, de la ora 19:30. Distribuit de Forum Film, Anul Nou care n-a fost va putea fi urmărit pe marile ecrane din România din 24 septembrie 2024.
Anca Macoviciuc: Cum e personajul tău și cum a fost pentru tine experiența de pregătire și de lucru pentru un film a cărui acțiune are loc acum 35 de ani?
Ioana Flora: E o epocă pe care am trăit-o, parțial. Nu îmi era necunoscută. Recunosc, am crescut în Serbia, unde situația era diferită, dar veneam în vacanțe în România. Mi-am amintit scurte fragmente de discuții între adulți de atunci, momente în care împărțeam câte o gumă, noi, cei patru veri. În care ne uitam la desenele animate cu Mihaela, 5 minute pe seară, duminica. A fost un univers în care am alunecat ușor, cu grijă și cumva cu o anumită nostalgie. Față de copilăria mea, nu față de situația socială și politică care se întâmpla, firește.
A.M.: Ce apreciezi cel mai mult la munca pentru acest proiect și la acest film, în general?
I.F.: Inteligența și umorul conținute de scenariu. Totul s-a aliniat acelei premize. De la regie, la imagine, la jocul actoricesc. E meritul lui Bogdan (Mureșanu), bineînțeles.
A.M.: Cum le-ai povesti adolescenților despre Anul Nou care n-a fost și de ce le-ai recomanda să-l vadă?
I.F.: Aș începe așa: "E un film cool". De ce cool - e spus într-o manieră accesibilă oricărui gust și oricărei vârste. Filmul are darul de a vorbi tuturor generațiilor, prin umorul său, prin tandrețea sa, chiar și prin duritatea sa. Cred că le-aș spune că văzând filmul vor înțelege că libertatea uneori nu e un dat, un lucru care e de la sine înțeles. Că prin personajele din film pot vedea cum au trăit bunicii și chiar părinții lor. Aș face chiar vizionări în licee, cu discuții după.
A.M.: Ai avut și ai o constantă prezență în teatru, în special în ultimii ani. Ce s-a schimbat în abordarea ta față de momentele de debut? Cum vezi tu, acum teatrul și filmul, cum te adaptezi la modul de lucru diferit?
I.F.: Nivelul meu de experiență s-a schimbat. Există piese bune și piese proaste. Au existat dintotdeauna ambele extreme. Nu asta face diferența. Diferența o face măsura în care pot contribui ca produsul final să fie unul cât mai bun, o anumită autonomie artistică de care mă bucur.
A.M.: Cum a fost pentru tine acest an, din punct de vedere profesional, ce urmează?
I.F.: M-am bucurat de câteva proiecte superbe. De câteva piese în care joc, alături de Maia Morgenstern, de Claudiu Istodor la Târgu Jiu, la Teatrul Elvira Godeanu. De spectacolul Absolventul, regizat de Vlad Massaci, la Teatrul "Alexandru Davila" Pitești. De regia și dramatizarea romanului Un veac de singurătate, cu actori tineri.
De mentoratele și worksop-urile de actorie de film pe care le-am ținut.
Mă bucură zona în care împărtășesc din ceea ce am învățat de-a lungul timpului.
Din toamnă voi juca într-un spectacol bijuterie, regizat de Ștefan Lupu, tot la Târgu Jiu, Zborul, dedicat lui Brâncuși. Vă invit. Și din 24 septembrie 2024, la cinema, la Anul Nou care n-a fost.