Despre personajul Laurențiu Silvestru din acest film, dar și despre actorie și pasiunea pentru această meserie, aflăm mai multe dintr-un scurt interviu.
Lungmetrajul Anul Nou care n-a fost vine în cinematografele românești în 24 septembrie 2024, la puțină vreme după premiera mondială (în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Veneția). Prima întâlnire cu publicul din România are loc pe 7 septembrie 2024, de la 19:30, la Cinema Timiș, în cadrul primei ediții TIFF Timișoara.
Anca Macoviciuc: De la teatru contemporan la film cu vibe retro a cărui acțiune are loc mult înainte să te fi născut. Cât de diferit / dificil e să te poziționezi într-o epocă anume, cum ai abordat acest personaj vs alte personaje din filme sau spectacole? Vorbește-ne puțin despre Laurențiu Silvestru.
Andrei Miercure: Poziționarea într-o anume epocă face parte din fișa postului.
Întotdeauna, în abordarea unui rol, respect pașii învățați în studenție. Cine? Ce face? De ce? Pentru ce / cine? Când? Unde? Ce vreau? Mai departe nu pot să vă spun, pentru că "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".
De obicei folosesc propria rețetă în construcția unui personaj, dar îmi țin și adaptabilitatea suficient de aproape, în cazul în care este nevoie să schimb macazul.
În cazul lui Laurențiu Silvestru, un tânăr student la Politehnică, am adăugat și exercițiul de a scrie un posibil monolog interior pe care acesta ar putea să îl aibă. Ne-am împrietenit destul de bine pe această cale.
Pot să vă spun că este un tânăr care își dorește să se poată exprima liber, să își asculte muzica preferată, care în acea perioadă era destul de greu de ascultat, pentru că nu era difuzată la radiourile oficiale, ci doar la Europa Liberă. Fiul unui ștab din TVR, a avut anumite privilegii de-a lungul creșterii sale, dar decide să plece din țară, mânat de vria vârstei și de frica faptului că nimic nu se va schimba dacă decide să rămână. Prietenul său Vlad (jucat de Vlad Ionuț Popescu) joacă un rol important în acest demers.
Vă aștept cu mare drag să îl descoperiți pe Laurențiu, începând cu 24 septembrie 2024, în cinematografele din țară!
Anca Macoviciuc: Care au fost cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat pe platou?
Andrei Miercure: Pentru că timpul era de o reală importanță în realizarea acestui film, am învățat că orice secvență, replică și gând contează. Mi-am dat seama de capacitatea de a face față unor provocări actoricești destul de dure, într-un timp foarte scurt. Însă, nu recomand călcarea accelerației pentru o perioadă prea lungă de timp.
Anca Macoviciuc: Cât de importantă / relevantă crezi că era actoria pentru decizia personajului tău de a pleca din țară? Te-ai gândit, la rândul tău, la emigrare?
Andrei Miercure: Așa numitele brigăzi artistice studențești au reprezentat, în perioada comunismului, una dintre cele mai puternice opoziții la adresa sistemului. Cu siguranță că decizia lui Laurențiu Silvestru, personajul pe care l-am interpretat, a fost influențată și de faptul că era membru participant al unei trupe de acest fel. Trebuia să ai ceva curaj să te opui sistemului prin aluzii subtile la condițiile de trai pe care le aveau cetățenii României Socialiste.
Personal, m-am gândit la emigrare, însă nu am avut și nici nu mi-am creat oportunitatea de a pleca din țară. Nu este timpul pierdut. Cine știe.
Anca Macoviciuc: Care sunt principalele motive pentru care ai recomanda acest film prietenilor și publicului în general?
Andrei Miercure: Este un film plin de viață, cu peste 40 de actori, consacrați sau la început de drum. Un amalgam de povești, care se întrepătrund, conturând situații de viață cu care orice om ar fi putut să se confrunte sau s-ar putea confrunta. Și joc eu în el... cum să nu vreți să mă vedeți...:)
Anca Macoviciuc: Dacă ai fi trăit și jucat, ca actor tânăr în acea perioadă, într-un film, în ce film anume și în ce rol ai fi vrut să apari?
Andrei Miercure: În Reconstituirea, în regia domnului Lucian Pintilie, mi-aș fi dorit foarte mult să joc. Personajul Vuică, interpretat de domnul George Mihăiță, este cel care mi-a stârnit cel mai tare interesul. Un film excelent.
Anca Macoviciuc: Ce titluri - filme, seriale, documentare, cărți etc despre perioada de dinainte de '89 te-au impresionat cel mai mult și de ce?
Andrei Miercure: Admir filmele de dinainte de '89 pentru portretizarea unei lumi cu totul diferită de ceea ce vedem în zilele noastre. Spre exemplu Croaziera, în regia domnului Mircea Daneliuc, Secvențe, în regia domnului Alexandru Tatos sau Reconstituirea, în regia domnului Lucian Pintilie, sunt doar câteva exemple care mi-au oferit oportunitatea de a vedea cum arăta lumea în acea perioadă și raporturile pe care le aveau diferiți indivizi față de sistem.
Anca Macoviciuc: Ce îți place cel mai mult la meseria de actor și în ce măsură te-a ajutat / te ajută actoria în viața de zi cu zi?
Andrei Miercure: Încerc să nu fac uz de actorie în viața de zi cu zi, deși uneori pare imposibil. Nu fac asta pentru că aș vrea să separ, pe cât posibil, viața personală de cea profesională. Este adevărat că pentru a trăi autentic în circumstanțe imaginare este nevoie de experiență proprie și conștientizare de sine, însă, prefer să mă folosesc de experiențele personale pentru a da viață anumitor roluri și nu invers.
Anca Macoviciuc: Ce lucruri utile, în ce privește actoria de film, crezi că ar (fi) trebui(t) să fie predate în școală?
Andrei Miercure: Un lucru absolut necesar este exercițiul probelor de casting. Cred că este nevoie de un antrenament specific pentru a te pregăti să susții o audiție, filmată sau nu, și cu cât practici asta mai des, cu atât hazardul nu mai reprezintă un motiv principal din lista de motive pentru care ai luat sau nu o probă.
Anca Macoviciuc: Ca privitor, ce te atrage cel mai mult la un film / serial / spectacol? Care sunt principalele "ingrediente" ale unui spectacol / film / serial bun?
Andrei Miercure: Povestea și felul în care este spusă. Dacă firul narativ este bine conturat și situațiile sunt bine jucate de către actori, atunci nu există motiv să nu îmi placă ce văd.
Anca Macoviciuc: Cum reușești să-ți gestionezi timpul? Ai o anume disciplină / rutină, care te ajută să îți gestionezi echilibrat timpul de lucru și timpul de relaxare? Chiar, ce te relaxează și ce te bucură cel mai mult în timpul liber?
Andrei Miercure: Haosul este destul de prezent în viața mea din ultimii ani, dar am început de câteva luni să iau în serios treaba cu rutina și să adopt obiceiuri repetitive sănătoase. Mă relaxează plimbările de seară, cu bicicleta sau pe jos, să învăț o melodie nouă la chitară sau pian, să citesc ceva captivant, să scriu versuri, să mă uit la filme / seriale / documentare, să compun o melodie, să petrec timp cu oamenii apropiați și să scriu în jurnal.
Anca Macoviciuc: Ne poți oferi o recomandare de lectură sau muzicală din recentele tale lecturi sau audiții?
Andrei Miercure: Recomand cu încredere romanul Vara în care mama a avut ochii verzi, scris de Tatiana Țîbuleac. Am fost total absorbit de această lectură.
Ascultați musicalul Hamilton - Lin-Manuel Miranda, sau albumul instrumental Gypsy Meets The Klezmer- Joscho Stephan.
***
Andrei Miercure (n. 18 iunie 1997, București)
Andrei Miercure a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" București în anul 2019. Încă din perioada facultății a lucrat cu mai mulți regizori de teatru și film, până în prezent jucând în peste 15 spectacole de teatru și peste 10 filme de scurtmetraj și de lungmetraj.
A debutat în lungmetraj cu rolul lui Silviu din Metronom (2022, r. Alexandru Belc), însă până atunci a mai avut câteva apariții în mai multe producții naționale și internaționale, precum Un pas în urma serafimilor (2016, r. Daniel Sandu), Turnul din Pisa (2019), Po Tamburi (2021).
În prezent este actor angajat al Teatrului Evreiesc de Stat și colaborează cu câteva teatre din București, precum Teatrul de Comedie, Teatrul de Operetă și Musical "Ion Dacian", Teatrul Godot.
În lungmetrajul de debut al regizorului Bogdan Mureșanu, Anul nou Care n-a fost joacă rolul Laurențiu Silvestru.