Știu tot despre tine. Aș putea răspunde la toate întrebările de siguranță. Gen care e numele de fată al mamei. Pot să-ți schimb parolele. Știu de ce ai ales meseria asta. De ce ai ales să rămâi. Știu toate problemele prietenilor tăi și cu cine ți se culcă șeful. Știu ce filme îți plac. La ce ore mănânci. Că berea te face mai veselă. Vinul mai tristă. Că dragoste faci doar dimineața, înainte să ți se uploadeze setările. Și tu te sperii și țipi și suni la poliție, în loc să te bucuri că ai un fan?
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Cum te numești, o întrebă el, stând în pat, urmărind-o mișcându-se goală prin camera de hotel. Ea se apropie cu mișcări de panteră pregătită să atace. Numele meu este, cred că nici măcar nu contează. Se aplecă, îl sărută, își lăsă sânii să îi mângâie gâtul, buzele îi atinseră urechea și un abur cald îi șopti, trebuie să plec. Ajuns în oraș trecu, întâi pe la taică-su. Voia să-i facă cunoștință cu viitoarea mamă vitregă. Bună, dragul meu, îmi pare bine de cunoștință. Numele meu este, cred că nici măcar nu contează.
George Dometi
Ia, zi, ți-a murit mama? Ochișorii priveau muți. Da, nenea. Și zici că asta a fost acum zece ani când tu aveai trei ani? Da, nenea. Și cum ți-a ars casa? De la o lumânare, că noi n-avem curent în casă, nenea. Tu să-i zici colibă, bine? Da, nenea. Și în incendiu ți-a murit tatăl și bunica? Da, nenea. Și tot ce aveai? Da, nenea. Bun. Dorel, dă drumul la cameră și filmează din partea asta. Cum de ce? Nu vezi că e mai rănit pe falca stângă. Băiete, nu-ți șterge nasul. Pot să plâng, nenea? Da, mult.
