E grasă. Cine spune că nu e, minte. Sau e mama. Ori psiholoaga de la școală care cică a trecut și ea prin asta și totul va fi bine dacă se acceptă și se iubește. De parcă dacă s-ar accepta n-ar mai fi grasă, de parcă dacă ea s-ar iubi ar iubi-o și ceilalți. Azi e ziua Anei, colega ei. Ana nu e grasă. E frumoasă și bună, a invitat-o și pe ea la petrecerea de diseară la care ar vrea să meargă dar n-o va face. Îi lasă cadoul în bancă, brățara ei Lucky charm. Când ei vor dansa, ea va fi sus, pe bloc.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
L-a văzut deunăzi în parc, își dădea fetița în leagăn. În tăticul cărunt, gârbovit de griji lumești, l-a recunoscut cu greu pe bărbatul de care se-ndrăgostise cu ani în urmă, un Luceafăr rece privind deasupra tuturor, pentru care se înscrisese la faza pe oraș, trecuse la județeană și, în mod neașteptat, ajunsese la națională, la Cluj, unde primise o mențiune, pe care i-o prezentase la oră, după vacanța de Paști, pentru ca el să spună din vârful buzelor: era de așteptat. Femeile sunt, prin definiție, mediocre.
Gabriel Rusu
Băi Dumitrescule, semnează mă că e spre binele tău. Nu-ți zice nimeni să torni. Vii o dată pe lună la securitate și stăm și noi la șuetă, la cafeluță, ce mama dracului. Nu te trage nimeni de limbă cu cleștele mă. Spui și tu ce mai faci, cum ești, ce marfă mai are vecina ta, care-i prețul. Apropo, mi-am adus aminte, întreabă și tu dacă are mărimea 35 că mi-ar prinde bine și mie o pereche. Haide, dă-i cu bățul acolo și luna viitoare fumăm un Kent. Ce dracului, atâtea procese de conștiință, mă Dumitrescule.
