Gicu era cel mai voinic dintre ei. Era născut să câștige. E ca la Pamplona, doar că nu aleargă nimeni în fața ta, ținta e în capătul drumului, îi spusese tac-su. După primii 20 de centimetri era în frunte, cu toată șleahta în urma lui. Ieși din prima clădire și intră în a doua. Stânga, dreapta, iar stânga, iar dreapta, traseul se complica cu cât se apropia. Apoi, când se aștepta mai puțin, zbaaag, a dat cu capul de o chestie uriașă cât Empire State Building și a făcut un cucui zdravăn. Sterilet.
Laura Bercean
- așa mi-a zis avocata. OK. Am participat până când am văzut cine e avocata lui, chiar blonda din parcare. M-am ridicat și am ieșit, trântind ușa. Să participe ei între ei, eu am alte treburi. Sacoșa cu ouăle, shit. Mă-ntorc după ele? Vis-à-vis, un magazin alimentar. Intru, cumpăr 10 ouă. În drum spre metrou îi văd mașina. Geamul deschis un pic, că deh, arșiță. Am râs isteric toate cele 3 minute cât a durat să sparg 8 ouă și să i le scurg pe banchetă. 2 ouă am păstrat, pentru omleta vieții mele.
Iulia Biro
E pe dracu'. Ne spunem asta noi, mediocrii. Te mai și saturi de participat ca o piatră în balast, ca un fir de nisip pe plajă, ca un nume identic cu alte nu știu câte. Ți-a ajuns? Te întristează că ești printre oamenii din semiîntuneric, umplutura din zilele celor care urcă și pe care îi vedem? Firma noastră pune reflectoarele pe tine. Pentru o sumă rezonabilă pentru toți cei implicați, îți scriem numele cu litere luminoase pe panouri publicitare. Cu noi, dai mai mult, stai mai în față - garantat, nu ca în viață.
