Eram îmbrăcată într-o lenjerie nouă, de la Victoria's Secret. Ia să văd, ce așa mare secret? Albă, desigur, nu roșu și negru, că alea-s culorile lui Stendhal și le poartă orice femeie. Nu, un bărbat își visează femeia în alb, ca o mireasă cu rochița tăiată la iuțeală. El stătea în șezut și mișca buzele a cuvânt. N-avea voie să vorbească. Ce zici? H. Aha. O. Oaie? T. Aa. Telefonul. Stai că sună. Era Lori. Bună, iubita. Uite, stau. Nu fac nimic. Sigur că putem vorbi. Ia zi, c-am pierdut, ce-a făcut Suleiman aseară?
Dorin Vasile
Drumul spre inima ei are nebănuite meandre. Alaltăieri a făcut pe amazoana, ieri a fost ziua lenjeriei decupate. Cred că toți rivalii mei au punctat pe aici, pe colo. Când îmi vine rândul mă îndoaie cu o lovitură la ficat și un upercut mă trimite la podea. Nu apuc să aflu tema zilei. Vrea să cred că jocul este deja pierdut. Apoi mă privește cu o combinație de culori. De fiecare dată zâmbetul ei îmi redă speranța. Chiar dacă ne despart decenii. Poate că femeia vieții mele nici nu s-a născut încă.
Iulia Stavre
Durerea avea gust de amintiri. În casa pustie dorul se izbea, cu ecou, de pereți. Avea o săptămână să elibereze casa bunicilor. Să le sorteze viețile, haine, cărți, mobilier, flori, vase de bucătărie, bibelouri, electronice. Va păstra niște chestii. Restul va rămâne în suflet, pentru totdeauna. În biroul bunicului a găsit un manuscris. După ce l-a citit pe nerăsuflate, l-a trimis la o editură. Se grăbește spre bibliotecă. La lansare, va vorbi în locul autorului. Emoțiile vin și pleacă. Respiră.
