Gândul îi era deja la râul care-i înghițise fratele și la focul ce-i prăpădise tatăl. Pe mama i-a luat-o Dumnezeu însuși, când a împins-o de pe casă. I-a dat, în schimb, bolovani sub tălpi. Mulți și colțuroși. Și putere să-și îngroape, anul trecut, nevasta. Ce preferi, l-a întrebat psihologul. Ceasul de pe perete ticăia din ce în ce mai repede. Prefer un adversar tare, ca să pot muri frumos, răspunse odată cu clinchetul sfârșitului de ședință. Acasă îl aștepta, cuminte, așa cum o lăsase, funia atârnată de grindă.
Monica Aldea
Manole, tună Ștefan, Ionuț Jder e în slujba mea ori ba? Simbrie-i dau, apăi el tot lipsă în luptă. L-o fi oprit Ilisafta, Mărite, mai avea de spălat niscai macate. Comisul purcese cătrănit spre casă. Jupâneasă, trimite mâine băietul cela că dau turcii. Lasă-l cu plocăzi și treburi muierești. Turcii se retraseră sub ploaia de săgeți. Rezemat de un copac, Jder gătase plăcintele și căsca a plictiseală. Voievodul se ivi plin de mânie. Ostenit-ai? Să trăiești, Măria Ta, tătuca o zis numa să particip.
Eusebiu Cristian Toma
Mârr, cum mai face, crezi c-o bate? Neah, îi place. Nu știi că așa fac toate? Mda, frate stâng. E nașpa că noi 2 rămânem mereu afară în timp ce el e comod înăuntru la căldurică. Așa e frate drept, dar asta-i viața, ne adaptăm și noi. Oricum, văd că de data asta rezistă mai mult, deja au trecut 5 minute și încă-i înăuntru. Altădată după 3 scotea capul deja, se vede că s-a mai antrenat. Eh, păi nu asistăm noi la antrenamente în fiecare seară? Ce mă oftic că noi suntem doar spectatori? Lasă, important e că participăm.
