Vă invităm să participați la concertul cvartetului de corzi X. Locația: sala mică a teatrului, scrie cu caractere aurii pe cartonașul primit de la Gelu, colegul de birou care-mi face ochi dulci. Entuziasmată sparg câteva sute pe o rochiță neagră și un șirag de perle false. Papuci am. Gelu, manechin. Eu, păpușă nu alta. Ocupăm loc în rândul de scaune puse-n evantai. Muzica e divină. Pauza, cu șampanie și conversație cultă. Agitată de iahnia de ieri închei brusc, dezolant seara cu un pârț grav și mă topesc în noapte.
Dana Popescu
Așa îmi spuneau părinții înainte de a mă înscrie la un nou concurs, o nouă activitate, un nou curs. Am făcut de toate: tenis, pictură, înot, balet, canto, engleză, ski, pian. După fiecare concurs de la care mă întorceam spășită, atingând performanța de a nu fi chiar ultima, căutau punctajele tuturor concurenților mei, le analizau, mi le împingeau ostentativ în față spunându-mi că trebuie să muncesc mai mult și că o să le mulțumesc mai târziu. Da, le mulțumesc în fiecare zi, sunt o ratată fără copilărie.
Alina Ilie
Grațioasă dar neîncrezătoare, cu jambierele tricotate de mamaie și poantele tocite la vârf, Andra părea un bibelou de porțelan. Ținea perfect poziția penché deja de o oră, când picioarele ei sculptate în marmură începură să tremure. Epuizată, nu-și permitea să se gândească la altceva decât la examenul din ziua următoare. Era important pentru ea nu doar să participe, ci să fie admisă, altfel toată munca ei ar fi fost în zadar, simțea că anii dedicați baletului s-ar fi egalat brusc cu zero, la fel întreaga ei ființă.
