Cu ochii duși spre soare-răsare, Doroles era cel mai viu costoboc ninja de pe acele plaiuri. Neînfricat în luptă, surd la vorbă, între răzmerițe stătea zi-lumină-n livadă și-nfuleca la cireșe, scuipând semințele pașnice într-o conică grămăjoară. Doar toamna îl mai dădea jos, ca pe o frunză secătuită de clorofilă. Atunci, ca un apucat, sărea, lua codrii și-i dansa, lua izvoarele și le călca apa, lua zeii și-i tundea chilug. Apoi se acoperea și el cu o brazdă, ca o secure a gâlcevii, așteptând cântecul dropiilor.
George Dometi
Mirosul de ars încă persista în aer. Kim Li, îmbibat bine în apă, țâșni ca din pușcă și sări gardurile electrice. Rănile se puteau observa cu ochiul liber, iar noi cicatrici înfloreau ca niște bulbi de flori de cireș peste vechile încercări de a evada. Durerea e trecătoare, izbânda-ți asigură eliberarea. Iubitule, chiar dacă nu vei reuși, pentru mine tu vei fi mereu un învingător, îi răsunau în urechi vorbele mamei lui executate. Se împiedică, iar proteza metalică pică. Târându-se reuși să scape.
Yuka Brevi
Vântul începuse să bată atât de puternic, încât crengile smulse din cireș, începură să zboare. Fă-l la loc, așa cum a fost. Fă-l la loc, repeta ea într-una, arătând către cireșul distrus. Nu pot. Nu pot, Tukon, țipă el disperat. Atunci, de ce l-ai ucis? De ce?, se jelea femeia strângând crenguțele de pe jos. O să te învăț valoarea vieții, îi spuse cu dispreț și, ducându-se pe marginea prăpastiei, ridică brațele, ca o pasăre care se pregătește să zboare. Dispăru lăsând regrete și părul fluturând, în urma ei.
