E dimineață. Mă dau jos din pat, mă spăl, îmi beau cafeaua pe terasă hotelului apoi plec în parc. De o săptămână privesc aceiași copaci și admir aceleași flori. Tot de atunci, un bărbat face același lucru, de pe o altă bancă. Într-o zi m-a întrebat dacă se poate așeza lângă mine. Știi că florile astea cad fără să se usuce? Nu, nu știu, i-am răspuns. Apoi mi-a spus că vrea să mă iubească toată viața. Păcat că viața aia a ținut doar o lună. Când ultima floare a căzut din pom, am părăsit Okinawa.
Mihaela Palaloga
Unde e, fă? Ți-o omor cu mâna mea. I-am zis să se țină de școală, să ia numa 10 și să fie cuminte. Și ea merge la bulău să-l viziteze pe boul ăla? Vena de la tâmplele lui Sakura pulsa violent, iar nevastă-sa, Lia, înflorea durere. Fiica lor, cu cei mai verzi ochi, picase în mâinile unui golan din sat. Dar m-am îndrăgostit, mamă! Nu l-ai luat și tu pe taica la 16 ani? Cum să-i povestească despre bunicii care au renegat-o când a plecat de acasă cu șatra? Despre cireșul din curte care i-a mai înflorit doar în amintiri?
Alex Caragian
Auzise că trebuie să trăiești clipa, să capturezi momentul și a crezut pe cuvânt, așa că a oprit prezentul în loc. Până atunci prezentul fusese o clipire din genele păsării măiestre, un ghemotoc de spori suflat de o ciupercă ostenită de umblet. Îi era teamă să nu vină mâine-le mai grăbit acum că a întârziat prezentul, dar cu siguranță nu va mai reveni ieri-ul de departe. Dar ieri își sufla cenușa, nu se stinsese de tot, iar acum că prezentul era aproape ploua în fulgi și petale ce mocnesc tăcut.
