Habar n-avea când își pierduse sufletul, s-a trezit într-o dimineață că n-o mai doare nimic, nimic. Se prea poate să fi fost în ziua-n care mama ei a vândut-o cum vinzi la piață un coș cu pește. Sau când a mâncat bătaie fiindcă-și rodea unghiile iar o maiko ce-și roade unghiile n-are s-ajungă niciodată geisha, are să lustruiască veșnic sandale. Dar într-o zi, Aiko a-nțeles că-i chiar mai bine așa, fără suflet. Era ca floarea de cireș scuturată de vânt, plutind pe apele-mpuțite ale canalului ce spinteca-n două Kyoto.
Marius Stan
În 1912, Japonia a dăruit Statelor Unite ale Americii trei mii de cireși Yoshino ca simbol al prieteniei dintre cele două țări. Au fost plantați pe malul nordic al râului Potomac, în Washington. Cireșii înfloresc prin aprilie și florile se scutură după numai o săptămână. Scurta viață a florilor de cireș aduce o imensă bucurie dar și o mare tristețe. Oamenii se adună pe iarbă și mănâncă și beau și aleargă după copii și se țin de mână și se sărută și se uită la soare printre crengile copacilor.
Sonia Ungureanu
Momoko prinse cu bețișoarele câteva flori din borcanul de sticlă transparentă, apoi le scufundă în bolul de mărimea unei jumătăți de portocală. Jason o privea fascinat cum alunecă prin încăpere. Florile își etalară rozul în apa rece, petală cu petală, apoi se lăsară pradă apei fierbinți, turnată încet din ceainicul pregătit dinainte. Fiecare mișcare părea desprinsă dintr-un ritual. Așteptară. Aroma delicată le răsfăța nările. Întâi flori de magnolie, acum sakura în oțet de prune. Momoko îi vorbea cu ochi migdalați.
