Nu mulți ar pune nume unui copac, dar ea a făcut-o. L-a plantat în curtea bunicilor când era mică și de atunci, puiul de cireș a crescut odată cu ea. A fost acolo când bunicii au murit. Tot pe el l-a luat în brațe și tot în crengile lui și-a ascuns lacrimile când a suferit prima decepție în dragoste. Lângă el a plâns de bucurie când a obținut primul loc de muncă și puteai vedea cum om și copac, înfloreau împreună. Azi îl vor tăia pentru ca din el să facă cel mai frumos coșciug. Împreună pentru totdeauna.
Răzvan Drăgoi
Prima lui iubită fusese de la o sectă religioasă. În pat, îl întrerupea întrebându-l dacă are 5 minute să vorbească despre Domnul. A doua îl înșelase cu instalatorul, care o întrebase scurt: cine v-a lucrat aici? A treia era adepta ecologiei radicale, refuza să consume resursele de apă și săpun ale planetei. A patra făcea totul în funcție de horoscop, energii, fengshui, aikido, bushido, avocado. În cele din urmă, din răzbunare, și-a luat o japoneză și, sub cireșii înfloriți, a mâncat-o cu iaurt.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Silueta i se desena în lumina plăpândă a apusului. Înveșmântată în yukata, își desfăcuse părul, prevestind noaptea ce avea să vină. Cu degete nervoase, picta flori ce îmboboceau trandafiriu. Apoi muguri, frunze, ramuri. Liniile făceau canevasul să palpite. Desăvârși lucrarea adăugând câteva nervuri. Exact cum m-ai învățat, Sensei. Să desenez. De astă dată nu cu limba. Nu pe trupul bărbaților, în Kabukichō. Lăsă jos stiletul, scoase călușul. Cu un icnet, bărbatul cu cireș înflorit între omoplați căzu la pământ.
