Bătrâna Tsuki îl vrăjise pe prințul Hanami să se înamoreze de Ume, dar el ne-a iubit numai pe noi, icni prințesa Sakura printre lacrimi, însă nu se putea hotărî care dintre cele șase surori să-i fie soață. Mâine, îi spunea el lui Tsuki și petrecea încă o noapte pe prispa uneia dintre noi. Furioasă, Tsuki ne-a aruncat în lumea de dincolo, lăsându-ne să ne înapoiem o singură lună pe an preschimbate în flori, dar ne-a multiplicat în miliarde de copii, astfel încât Hanami să nu ne găsească niciodată.
Alina Ilie
Cu forța adunată în 101 ani, presă timid și tremurat pistilul în mojarul auriu. Sângele roz de sakura era acum vizibil. Îl picură atentă peste pudra fină, obținută anterior dintr-o coajă de copac anume și pregăti o cremă pe care și-o întinse delicat pe față. Instant, pielea se reașeză pe zonele care-i erau destinate. Pomeții se ridicară într-un zâmbet cald. Niciun rid. Continuă în același mod cu întregul trup. La final, luă în palme ultima floare roz de pe masă și o înghiți cu poftă. Asta-i pentru inimă.
Ana-Maria Butuza
În valea Hoshi no Tani, locuiau Sensei Yamato și Melcul Luminat Hiro. Zilele treceau lin, scriind și recitând haiku-uri de o profundă înțelepciune. Când sakura își deschidea delicatele petale roz, Sensei se așeza sub cel mai venerabil copac. Cu ochii închiși, asculta șoaptele frunzelor și petalelor. Apoi, melcul, cu cornițele înmuiate în cerneală, picta pe pergamentul alb imaculat versurile sublime. Cuvintele curgeau precum un izvor de munte: Sub sakura-n floare, melcul melancolic recită, primăvară vie.
