În cele ce urmează, Mihai Buzea (n. 1971, a publicat până în prezent articole în presa culturală, plus nouă romane. Cel mai recent: Tarot la Polirom, 2023) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Steaua fără nume, Fotografia anului și Arșiță - toate textele aici.
*
Constat cu tristețe că sunt om ca toți oamenii, adică femeie: într-o zi citesc textele voastre și nu-mi place nimic, a doua zi le recitesc și-mi plac o grămadă, de nu mai știu pe care să le aleg. Totul depinde de mood, de piticii pe care îi am în clipa aia, de cum se simte aia mică, de nevastă-mea (dacă e bosumflată sau nu), de cum am dormit, de, de, de. Legătura între valoarea textelor și "clasamentele" mele există, dar e foarte greu de observat din afara propriei mele cutii craniene. Puteți face un experiment: rugați-l pe un amic scriitor să ordoneze cele cinci texte de la o temă în ordine descrescătoare (de la cel mai bun la cel mai puțin bun). Rezultatul vă va confirma impresia pe care o aveți deja: totul depinde de starea de moment a celui care parcurge textele propuse. Ergo: nu vă lăsați descurajați niciodată, că n-aveți de ce. Esențial e să placă celor de la edituri felul în care scrie fiecare, nu mie!Steaua fără nume
1. Vrei să devii o stea? O celebritate? Agenția noastră îți asigură ascensiunea către înălțimile dorite. Spune-ne doar ce dorești și te vom contacta prin expertul nostru în domeniu. Nu știi, ai îndoieli, ești derutat, nu îți e clar ce te poate transforma într-o celebritate? Niciodată să nu spui niciodată și numele tău va fi sub o stea pe aleea celebrităților. Sport, dans, muzică, modelling, orice. Alo, sunt Goguță, scriere creativă, se poate? Bine ați venit, cu noi oricine poate deveni un Heineken, pardon, Hemingway. (Gheorghiță Mircea)
Aș fi scris "modelling" cu italice și "pe o stea" în loc de "sub o stea". Altfel, un perfect meritat loc întâi.
2. N-aș vrea să îmi rămână oasele prin munții ăștia fără să îmi văd copilul, înțelegi, frate? Nu te gândi la asta, Tom, eu nici atât nu vreau. Vreau aurul. Cât despre copilul tău, nici nu s-a născut încă, e un punct pe cer. John râse și izbi cu cizma lemnul din foc, împroșcând scântei. Căci ce-i în burta nevesti-tii zice-se că-i al meu. Tom țâșni, dar liniștea se lăsă repede. O stea clipi a nimănui. N-ai vrut să mori, dar ai murit, câine. Și John îi smulse harta din buzunarul vestei, scuipând într-o parte cu lehamite. (Carmen Tot)
Per-fect. Nimic de comentat, nicio observație. Păcat că d-l Gheorghiță Mircea a smântânit deja oala cu lapte.
3. Sunt frumoasă. Am avut multe aventuri, trebuie să mă înțelegi, viața unei actrițe celebre este plină de tentații. Pe el chiar l-am iubit, m-a fermecat. Mintea lui. Dar a fost atât de greu, încât am încercat să îl uit. Erau vremuri triste, mulți l-au părăsit. Pe afișul ultimei piese nici măcar nu-i apărea numele adevărat. Nu a apucat să guste din noua viață. Atâtea vise spulberate. Amândoi am suferit, am pierdut totul. M-a iubit până la sfârșit, m-a idolatrizat, m-a înviat. Am fost steaua lui. Nenorocoasă. Leni. (Dorin Vasile)
Nenorocoasă, nenorocoasă, dar a trăit 92 de ani, neh? Sebastian la cât a murit, aud? La 37? Altfel, foarte bună vocea. Aș fi zis totuși și de talentul de acordeonistă a doamnei Caler.
4. Nu eram pe nici o listă pentru că statul se aștepta să vin după 7 ani de acasă, nu 6. Plus că toate locurile erau ocupate. Doamna învățătoare m-a primit totuși în clasa ei. Mi-a zâmbit și mi-a promis că totul va fi bine. A fost. M-a făcut să iubesc școala. Și eu am făcut-o să mă iubească mai mult decât pe fiul ei, care era cu mine în clasă. La mate el lua 10 și mie îmi dădea 10+. Pentru modul inedit de rezolvare a problemelor. În a III-a mergeam la olimpiade cu cei de-a IV-a. Cum o chema, frate? (Daniel Popa)
În general, numeralele până la zece se scriu cu litere, iar cele de la 11 la 99 se scriu cu cifre. Dar parcă am mai zis asta și cu alte prilejuri.
5. Era o mică stea în liceu. Toată lumea-l știa și-l aprecia. Cânta frumos și strângea mereu mulți prieteni în jurul lui, iar gândurile i se îndreptau spre o carieră muzicală. Nu după multă vreme lumea s-a schimbat și el a îmbrățișat o carieră care i-a oferit multe stele pe umeri, uitând complet de arsura pasiunii din tinerețe. Când, pensionar fiind, l-a întrebat un fost coleg de liceu: mai cânți?, și-a dat seama că trebuie să facă ceva. Se străduiește, dar concursul Steaua fără nume nu mai există. (Aurelian Țolescu)
"Mai cânți?" trebuia pus între ghilimele, că e citată vocea fostului coleg de liceu. Text bun, care mi-a amintit de cretinul ăla de fost coleg de facultate al lui Alexandru Andrieș; colegul, emigrat repejor, că era pilos, se întâlnește cu Andrieș, mult după anii '90: "Ce mai faci tu, băi băiatule? Mai cânți?".
Fotografia anului
1. Mi-au spus că trebuie să fac procedura: pentru ceilalți trei copii de acasă, pentru bărbatul meu, pentru a putea continua să muncesc. Doctorul mă privea iritat; avea programul plin. În cabinet aerul era irespirabil. Sunt doar două celule mai evoluate, doamnă. Într-o jumătate de oră totul va reveni la normal. Am mai privit o dată radiografia. Nu li se formaseră bine mâinile, dar luptau să se țină în brațe. Și atunci m-am simțit mamă. L-am dat cu capul de monitor. I-am zis: iartă-mă, într-o jumătate de oră totul va reveni la normal. (Adriana Patroi Miu)
Genial. Nu am nimic de comentat. Aș vrea să fiu și eu capabil să scriu asemenea text.
2. E februarie 2029 și fiul meu e înalt, subțire, frumos, senin. Face 19 în aprilie. Îmi amintesc că-l alăptam și mă întrebam de ce oare atât de mulți băieți s-au născut în ultimii doi-trei ani, mult prea mulți. La radioul cu baterii de pe hol se aude anunțul gârâit care cheamă la arme pe toți bărbații, să vină cu actele și valiza. El își pune și mere. Și-o carte. Cu sufletu-mi mut îi strecor nevăzută între file prima fotografie în care l-am ținut în brațe. Carne de tun, mamă, carne de tun suntem toți, și iese pe ușă. (Elia Ghinescu)
Textul câștiga în duritate fără "mut" și "nevăzută", dar poate nu judec eu limpede inima unei mame.
3. Simți? Imaginile au gust. Au textură. Aromă. Au nebunie, dacă nu simți nebunia din spatele regulilor, atunci devin plictisitoare. Fotografia nu-i doar o poveste. Există un secret care, ca toate marile taine, e la vedere. Anume că niciodată o fotografie nu-i doar despre fotograf, cameră, obiectiv sau subiect, ci despre tine. Ce-am eu cu un portret de Annie Leibovitz? Nimic, în afara cazului în care-mi dă o anumită stare. Magia e mereu despre tine. În timp ce tu citeai, ți-am fotografiat sufletul. (Răzvan Drăgoi)
Vorba lui Mircea Cărtărescu: mi-ar lua prea mult timp ca să explic de ce acest text este bun. El se referea la o proză scurtă a lui Salinger, dar ați înțeles ideea.
4. '76. A venit cineva după tine, mi-a zis diriginta. Tanti Țuca și Tata. Ajunși acasă, ne-am așezat toți pe o parte-n odaia de curat. Eu într-un capăt, lângă mine bunica, dreaptă ca un stâlp, bunicul ce-și lăsase barbă, Vali care venise și el de la liceu, Nae cu o cămașă prea mare, surorile care-și puseseră batic: Liza cea bălaie, deja domnișoară, Maria cu rochie-nchisă la gât, Ania care abia împlinise opt ani. În capăt era Tata. Îl luase-n brațe pe Gicu, să vadă mai bine. Întinsă-n fața noastră părea că doarme Mama. (Carmen-Ecaterina Ciobâcă)
Text foarte bun, dar foarte Carmen-Ecaterina Ciobâcă. Doamnă dragă, eu zic să faceți efortul ăla de care vorbește acum toată lumea. Știți dumneavoastră. Ăla cu zona de confort.
5. Sudan, 1993. Deșert. Teren arid. Praf, un vânt fierbinte. Un copil, un bebeluș, stă ghemuit la pământ. Își așteaptă moartea. Nici n-a apucat să trăiască, dar el își așteaptă moartea. În depărtare, un vultur îl păzește. Zic îl păzește, din milă pentru micul pui de om. De fapt, își așteaptă masa. Mai trec câteva minute. Puiul de om își dă duhul. Și vulturul, vulturul, în sfârșit, ia masa. Fotografia anului, au votat-o criticii de artă. Atunci, în acea secundă, ne-am pierdut omenirea. L-am pierdut pe Dumnezeu. (Cristina A Iesan)
"omenia", nu "omenirea". Copilul din poză nu era bebeluș, era copil de vreo cinci sau șase ani. Și nu se afla "în depărtare", ci la vreo patru metri în spatele copilului. Altfel, text exemplar, de manual.
Arșiță
1. Să fi avut vreo 8 ani în vara aia, când tata m-a trimis întâiași dată să-i cumpăr 2 litri de bere la dozator. De la alimentara. Să nu te păcălească ăla. Nea Marian, adică. Adică, să nu pună mai mult spumă. Hehe, n-ai să vezi. Nu pusese multă, da' io să nu par proastă, am băut un pic din ea. Beam și agitam, agitam și beam. Tot drumul înapoi. O fi fost cald, că m-a luat o fierbințeală, pe care doar dușca de vin rece din frigider a stins-o. Apoi, a venit omul care învârte casa. Și mama. Vezi că fiică-ta e mangă. (Tina Dublea)
În general, numeralele până la zece se scriu cu litere, iar cele de la 11 la 99 se scriu cu cifre. Dar parcă am mai zis asta și cu alte prilejuri. Altfel, locul întâi pe merit.
2. Să știți că Diana vorbește cu trandafirii, în timp ce îi udă. Diana, blonda, de vis-à-vis. Cea după care întorc bărbații capul. Și băieții. Și nevestele frustrate. Diana, cea cu ochii albaștri și triști. E seară și e infernal de cald. Ies afară, poate-poate prind o pală de vânt. Ca de obicei, vecina stă de povești cu trandafirii în timp ce-i udă. Mă observă și-mi spune veselă că astăzi a fost Codruț acasă, să-și ia încărcătorul de la laptop. Tac. Fiul ei a murit acum trei ani. Și trandafirul tot atunci s-a uscat. (Alex Micu)
Nebunia ca arșiță definitivă a minții. Da, foarte bun, nu m-am gândit.
3. București-Constanța, Inter City, trenul bogaților. Aerul condiționat nu merge. Nu poate duce - zice conductorul. Sunt 40 de grade afară și 38 în vagon. O doamnă stă să leșine în vreme ce un câine, lungit pe podea, respiră sacadat, cu limba scoasă. Se bea multă apă. Evantaie improvizate mișcă cu greu aerul vâscos. Imagini deformate traversează câmpul vizual. E sufocant, abia pot să respir. A fost o săptămână grea: l-am îngropat pe tata, am dus-o pe mama la un cămin de bătrâni, m-a părăsit soția. Abia pot să respir. (Marius Stan)
Aici nu înțeleg: "Imagini deformate traversează câmpul vizual". Ce caută propoziția asta în textul de pe locul trei?!
4. Subsemnatu Tăgârță Tudorel zis Teteu declar că ce sa întâmplat nu a fost viol ci secs liber consimțit întru cât Subsemnatu fumam pe prispă când Reclamanta Frosa Sâmbureac ma chemat săi repar gardu peo căldură groaznică la care Subsemnatu nam pălărie cam uitato la Cocoșatu iam reparat gardu și Reclamanta ma invitat la o înghețată și un coniac mare apoi sa întâmplat ce sa întâmplat anecsez buletinu meteo din data de 13 iulie și pozele selfi ale Reclamantei în care se vede că avea toți nasturii de la capod descheeați. (Paul Dârvariu)
Cândva am făcut un accident auto și am stat mult la poliția rutieră ca să dau declarația respectivă. Polițiștii, văzându-mă om cu carte dar cam naiv, m-au rugat să-i ajut și pe alți năpăstuiți să-și scrie declarațiile. Exact așa scriau, ca în textul lui Dârvariu.
5. Fierbea chitina pe elitrele greierilor ascunși în iarbă. Așa era de cald. Țâr-țâr. Cri-cri. La 38 de grade e doar bla-bla. Topit, un idiot cu coasa-n mână se blestema singur c-a răspuns chemării. Mâinile îi sângerau, pieptul bătea ca clopotele, gâtul era plin de fân. Dar era un pic și mândru. Își privi unchiul bătrân, ce se-ndrepta spre el. Nepoate, du-te cât mai departe de drum. Ăștia care te salută, vin să se minuneze. De știam, nu te chemam. Ne faci de râs. Nu mi-am închipuit că există om să nu știe să cosească. (Horațiu Dudău)
Am detestat munca asta și am fost extrem de nepriceput la ea. Dar ceea ce nu pot uita este cum se râdea de mine și cum mă batjocoreau maeștrii coasei. Dudău are dreptate: exact așa e, cum a scris el în text. Iar pe zăduf, e perfect, ce să mai vorbim. "Amintiri din copilărie", da, fix. Precis!