Ce nu-ți acoperi sânii ăia? Ptiu, ștoarfă mai ești, și-i scuipă piciorul. Ochii ei de tăciune ardeau ca o pădure incendiată. Gata, azi o omor. Dă-mi palma. Dă, să-ți ghicesc când ai să mă omori. Dinții lui mai că se sfărâmau de ciudă. E așa jună. Nu-mi las șatra pentru tine, Fănică. Nu-mi place haurul tău. El înnebuni. O luă de gât, o trânti în lanul de maci, o iubi în timp ce ea se zbătea ca pasărea pusă prima dată în colivie. Nu mă vrei, ă? Mâna lui se tot apăsă pe gâtul ei, până ea nu se mai zvârcoli. Deloc. Fă?
Caterina Tudorache
Șefu, tre' să faci musai ceva. Femeia mea vrea diamante. S-a săturat de purtat oase și chestii prost lucrate. Vrea să inventăm bronzul, ceramica și să creăm premizele dezvoltării speciei. Șeful se uită fix la desenele din peșteră. Dar nu am inventat nici fierul. Ce le zicem ălora de vor presupune în viitor cum a evoluat omul? Facem ce considerăm așa, de capul nostru? Nu mai bine hrănim lupul ăla de vrem să îl îmblânzim cu femeia ta? Îți iei alta. Una modestă și care nu pune presiune pe noi să modificăm istoria.
Gabriel Rusu
Ciobi dragă, întâiul cazan de țuică a fost inventat în Dacia. Când hoardele lui Attila au ajuns pe pământul nostru, n-aveați habar la ce folosesc prunele. Izvoarele istorice menționează că le foloseați pe post de muniție pentru praștii. Noi eram chimiști pe timpul ăla mă. Știam cu exactitate câte molecule de borhot să turnăm, câte lemne trebuie băgate în foc și momentul de aur în care țuica trebuie întoarsă. Nu mai plângeți la comisia europeană, că documentele sunt la noi. Haide, ia de gustă, e de anul trecut.
