Te duc acolo, mi-a spus zâmbind. Am sărit din pat și-am început să-mi fac bajajul. Mi-am pus rochii multe, chiloți, șosete, eșarfe, o carte și ceașca de cafea. Vin să te iau la trei, mi-a zis în drum spre ușă. La fără cinci eram în fața blocului, cu geamantanul burdușit de lucruri. La fix urcam lângă el, într-o navetă spațială decapotabilă, fabricată în Italia. La ora zece am simțit sub tălpi Luna, un sat din județul Cluj. O ciurdă trecea pe drumul prăfuit. Am început să plâng. M-am trezit sărutată pe obrajii uzi.
Alex Micu
Sunt un selenar adevărat, se știe. Tocmai am terminat de scris ultima mea carte. Selenoid, sau cum să vinzi seleniu selenarilor. E o carte de dezvoltare personală și marketing dezintegrat. Din crater în crater, merg spre stația de troleu. Încerc să sfidez legile fizicii, dar fizicul unei selenare, Selena, pe numele ei, îmi atrage privirea. Nu conștientizez gravitatea gravitației și iau contact cu asfaltul. Mă ridic și merg mai departe prin cratere. Să știți, există apă în ele. O simt la ciorap.
Adriana Patroi Miu
Șatra de țigani și-a amplasat corturile în centrul Capitalei. Pe acest teren vulturii mari se judecau de mulți ani. Au găsit iarbă verde pentru cai, o baltă să îi adape, rațe comunitare și suficient spațiu pentru corturi. Forțele de ordine s-au sesizat abia în momentul în care mirosul de tocană la ceaun a depășit mirosul de gaze de eșapament. Parcă ați locui pe maidan, le-a zis polițistul. Nu pă maidan, conașule. Locuim pă lună. Luna august la București, septembrie la Brașov. Nu facem supărare la matale. Fii bun.
