În aer e o liniște rotundă, ca o lună plină. O liniște din care crește, însuflețit de-acum, trupul pruncului lepădat. Se-arată întâia oară capul, cu ochi cenușii, adânci, urmat de brațe și-un trup firav. Apoi, nimic. N-are picioare s-alerge. A hrănit cu ele suferința maică-sii. Dar are inimă. S-o ierte. S-o iubească. Bate ritmic, vestind timpul ce va să vie pentru ei. Se târăște-n brațele dornice, acceptând tacit leagănul. Un ram de măslin se preschimbă-n coroană, pe fruntea plecată. Jos, un lup își ascute urletul.
George Rușescu
Copil fiind, Jules Verne mi-a deschis cerul și am plecat pe luna noastră. Apoi a venit Teleenciclopedia și mi-a adus lumi în alb și negru de dincolo de cer, și am locuit și pe lunile altor planete. Și a venit adolescența la pachet cu Star Trek, și am sărit din lună-n lună, din viațä-n viață, din moarte-n moarte. Locuiesc pe multe luni și acum, dar nu mai sar de la o lună la alta ca odinioară, pentru că a trăi aici, de la o lună la alta, mi se lasă prea greu în picioare și-mi îngreunează zborul.
Adina Colțea
Joia îmi iau aripa-n spate, îi pun o dorință și mă duce pe partea nevăzută. Tare frumos se vede de acolo cealaltă felie de cer. În weekend îmi chem prietenii la o dulceață de comete și sporovăim prin gânduri doar, apoi pândim pământul cum se rotește și când vine vreun ocean, sărim. Odată am nimerit într-un lac și ne-am julit genunchii, da noi râdem, căci pe pământ gândurile sunt mai grele și se desfac în cuvinte. Avem nevoie de ele ca să ne putem ține de mână când ne întoarcem pe lumea cealaltă.
