Goneau pe autostradă și deodată cerul s-a crăpat în fața lor, poc a făcut el, iar ei au intrat prin despicătura aia și-au început să zboare, se făcea tot mai frig da' era bine, se săturaseră de-atâta arșiță. Vedeau aievea cum cad pe pământ, în urma lor, geamantanul galben cu fermoarul rupt, plasa cu șlapi, punga cu mere, jucăriile, uite și inorogul Anei. Paul, întoarce, Ana nu-i, nu-i nicăieri, parchează acolo-n colțul lunii. De-aci o putem vedea, uite-o la geam, fă-i cu mâna. Aici suntem, pui, nu plânge.
Ana-Maria Butuza
Locuiesc pe strada Via Lactea, la numărul 14. Merg la birou cu Racheta Andromeda a unchiului Pulsar. Pe drum, ne oprim la barul lui Nebuloasa Orion, Steaua Căpcăunului, unde ne așteaptă Cometa Lyra cu câte o cafea cosmică. La muncă, sunt expert în studii stelare la Observatorul Galactica, iar seara mă întorc acasă cu Naveta Sirius. Din pat, prin hubloul din tavan, te privesc în fiecare noapte: ademenitoare, rece și distantă. Îmi caut liniștea în cel mai adânc crater al tău, dar mereu mă trezesc însetat de sânge.
Horațiu Dudău
Bat cu pumnii în tine ca într-un capac de sicriu. Mă sufoc, nu știu cum să mă simt viu. Luna mă înhață și mă trage în sus prin focul tău. Cei care au ars cândva în tine, zac încă și îmi cer iertare că n-au știut ce fac. Viziuni mă duc spre un copil ce potcovește patru cai, zorindu-le călăreții să-și termine ceaiul de tămâie. Îl iau de mână și-l duc acasă, pe lună. În haosul meu liniștit, te așteptăm. Luna-i sărutul scăpat de mine pe cer și moartea-i la un sărut depărtare. Bat cu pumnii în tot.
