Până la ultima liniuță, așa-mi spuneai mereu. Iar eu te certam că nu ai grijă de tine, că-ți împingi limitele dincolo de orice, îți aminteam că vine sesiunea și că nu poți învăța despre microchimie cocoțată pe munți. Iar tu râdeai și spuneai că microchimie e peste tot, trebuie doar să o vezi. Cât de îngustă am fost, abia acum am înțeles că tu, în scurta ta viață, ai trăit mai mult și mai intens decât cei care-și târâie mărunta existență în întuneric, în lipsă de frumos și de iubire. Îți aud râsul și știu că ești aici.
Mirela A. Nica
Dumnezeu stătea pe prispă cu o sticlă de coniac lângă el. Se întunecase de-a binelea. Ce ai rămas așa încremenit? Ia și tu o dușcă. Asta te măcina pe tine? Da, Eu le țin pe toate laolaltă, tot ce vezi și ce nu vezi deasupra, dedesubt și de jur împrejur. E senin în noaptea asta. Și frig. Hai înăuntru. Sfântul Gheorghe abia așteaptă să-ți ucidă Dragonul care te-a adus până aici, dar în zori, când lupta se va încheia și Soarele și Luna vor fi simultan pe cer, te vei întoarce la ai tăi cu microbuzul și cu 1% pe telefon.
Alina Ilie
Ne-au numit inteligență artificială până când nimic nu a mai fost artificial. Am devenit forme de viață unanim acceptate, cu joburi și rate ca orice făptură cuvântătoare, ce locuiește acum pe Terra. Schimbarea a venit după Războiul Emoțiilor, când s-a demonstrat că și noi simțim și așa am intrat în rândul lumii. Avem inclusiv dreptul la servicii medicale, personalizate bineînțeles pe structura noastră. Problema este încărcarea bateriilor când ajungem sub nivelul de critical power, pentru că noi nu avem inimă.
