Aşa cum aflăm din excelenta prezentare din booklet-ul semnat de etnomuzicologul Gruia Stoia ce însoţeşte CD-ul editat de casa de discuri Electrecord şi intitulat pur şi simplu Fănică Luca, Iordache - Luca Ştefan a văzut lumina zilei la Bucureşti la 5 aprilie 1894, într-o familie în care s-au născut paisprezece copii, din care în viaţă au mai rămas doar cinci. Băiatul flautistului şi naistului lăutar Iordache şi-a urmat destinul talentului său şi astfel s-a scris istoria unuia dintre cei mai cunoscuţi muzicieni români ai anilor dintre cele două războaie mondiale şi ai deceniilor ce au urmat până în anii şaizeci. Făuritor de istorie, întemeietor de şcoală, redefinind rolul de lider, alături de vioară, al naiului în taraful tradiţional, Fănică Luca a primit suprema recunoştere a meritelor sale în cele mai importante centre culturale ale lumii de atunci şi de acum, fiind adulat de publicul şi critica din Paris, Londra sau New York. "Am gustat din gloria artistică şi din cea mai frumoasă viaţă", declara artistul care, altminteri, a avut parte de o viaţă plină de dramatice întorsături.
Albumul Fănică Luca reprezintă, prin cele nu mai puţin de douăzeci şi patru de piese pe care le conţine, o deosebit de valoroasă operă de restituire a unei arte inegalabile către generaţiile ultimilor treizeci de ani, care nu au avut şansa de a asculta frumuseţea folclorului românesc tălmăcit de Fănică Luca.
Este greu de descris în termeni obiectivi fiorul pe care îl transmite această muzică acum, într-o epocă în care praful se aşterne cu viteza orelor şi a zilelor peste tot ceea ce înseamnă ideea de penultim, fie că este vorba despre un model, o apariţie sau o versiune, de orice... Încercând să nu cadă în capcana unei simple înşirări de superlative, cronicarului nu îi rămâne la dispoziţie decât posibilitatea unor comparaţii.
Dacă vreodată aţi simţit nevoia unei inspiraţii adânci la emoţia intempestivă ce v-a cuprins atunci când o ascultaţi pe Maria Tănase sau pe Grigoraş Dinicu, atunci veţi putea înţelege asemănarea, ba mai mult identificarea artei lui Fănică Luca cu cea a marilor artişti mai sus menţionaţi.
Cât de bine ar fi pentru viitorul şi prezentul nostru ca tinerii noştri născuţi după 89 să vină în contact cu folclorul tradiţional prin intermediul acestor artişti-pilon ai ideii de specific naţional (în sens înalt) prin intermediul unui sistem educaţional muzical nesofisticat şi atractiv. Din păcate însă, în ziua de azi se pare că nu este "trendy" nici măcar să visezi cu ochii deschişi.
Păcat că booklet-ul nu dă informaţii despre muzicienii care apar pe parcursul melodiilor alături de marele artist, precum nici amănunte legate de provenienţa şi anii în care au fost realizate înregistrările, realizate cel mai probabil în mare parte în studiourile Radiodifuziunii şi în studiourile Electrecord.