Eu este un altul. Septologie III-V

Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet și dramaturg norvegian, unul dintre marii scriitori ai vremurilor noastre. Cariera sa prolifică a debutat în 1983, odată cu romanul Roșu, negru. A început să scrie teatru în 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiîntâlnit, fiind jucate pe scenele din toată lumea. Opera lui este tradusă în mai bine de 50 de limbi, iar în 2023 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Eu este un altul continuă Septologia care a debutat în colecția Anansi, în 2022, cu Numele celălalt.
Eu este un altul urmărește povestea a doi bărbați care trăiesc pe coasta de vest a Norvegiei. Se apropie sfârșitul anului, iar Asle, pictor în vârstă, văduv, își rememorează fragmentar viața, printre fărâmele unei existențe de-acum molcome. Trăiește singur și are doi prieteni: pescarul norvegian Åsleik și Beyer, proprietarul unei galerii de artă care locuiește în Bjørgvin, la câteva ore de mers cu mașina. Tot acolo, în Bjørgvin, trăiește un alt Asle, de asemenea pictor. El și naratorul alcătuiesc fiecare dublul celuilalt, două versiuni ale aceluiași om, ale aceleiași vieți. Eu este un altul pune sub semnul întrebării subiectivitatea, sinele, ce anume ne face să fim ceea ce suntem și de ce ducem o viață și nu alta.

"Un Beckett al secolului XXI." (Le Monde)

"O meditație despre îndoială, credință, artă, identitate și... alcool." (The Times Literary Supplement)

"Portretul pe care-l face Jon Fosse celor două destine care se întretaie alcătuiește un valoros roman metafizic." (Publishers Weekly)

"Fosse e unul dintre acei scriitori pe care te simți vinovat că nu i-ai citit deja, sau pe care ai jurat să-i citești cândva (poate către sfârșit de octombrie, după un anunț important venit de la Stockholm)." (The New York Times)


Astăzi te muți de acasă, zice Tatăl
și Asle nu zice nimic
Nici n-ai șaisprezece ani încă și te muți singur, zice el
și Tatăl zice că el n-a făcut-o niciodată, nu s-a mutat ca să meargă mai departe la școală și regretă, în afară de anul petrecut la Liceul Agricol a stat toată viața în casa asta, a rămas acasă și a încercat să cultive pomi fructiferi cum s-a priceput el mai bine și să construiască bărci, bărci solide de Barmen cu botul ascuțit, cum a învățat de la taică-său, de la Bunul lui Asle, sunt mai mult de zece ani de când a murit, zice Tatăl, sunt bărci bune bărcile de Barmen și îi place să le construiască, nu-i vorbă, zice, dar Asle nu s-a arătat niciodată interesat să construiască bărci și el n-a vrut niciodată să-l forțeze să învețe, zice și nu-și mai spun nimic un moment, și-așa că el tot cu recoltele lui de fructe a rămas, zice Tatăl, tot timpul numai asta face, construiește bărci sau se ocupă de pomi, zice
Trebuia să fac și eu școală, zice Tatăl
Și de-aia mă bucur că ai șansa s-o faci tu, zice el
și zice că, dacă Asle își ia examenul de bacalaureat și ia note bune, va putea să se facă ce vrea după aceea
Poți să te faci doctor sau preot, zice Tatăl
și râde
Preot, sigur, zice Asle
Preot să te faci tu, zice el
Atunci doctor, zice Tatăl
Eu, doctor? zice Asle
Învățător atunci, profesor, zice Tatăl
Mie nici măcar nu-mi place școala, zice Asle
și Tatăl zice că Liceul e cu totul altceva față de școlile la care Asle a mers până acum, așa că poate o să-i placă cât de cât la Liceu, zice el
Poate, zice Asle
Da, să vedem, zice Tatăl
Dar trebuie să-ți faci lecțiile, să muncești din răsputeri, zice el
Da, zice Asle
Că ești deștept, ești isteț tu, Asle, zice Tatăl
Crede-mă că știu, zice el
și Tatăl zice că atât el, cât și Mama au știut dintotdeauna că nu lua note atât de proaste fiindcă nu-l ducea capul, zice și zice că dacă Asle e atent la ore și își face temele, o să-i fie bine la Liceu, e sigur de asta, zice și Asle o vede pe Mama coborând din casă cu două plase și zice că înăuntru e mâncarea pe care i-o pune la pachet și așază cele două plase în portbagajul mașinii
Portbagajul e aproape plin de-acum, zice Tatăl
Da, zice Asle
Urcă-te în spate, zice Tatăl
și face semn către bancheta din spate și Asle își dă seama că și-a împachetat toate instrumentele de pictură, dar nu și șevaletul, l-a uitat
Trebuie să mai iau șevaletul, zice el
Dar nu mai are loc, zice Tatăl
Nu pot să nu-l iau cu mine, zice Asle
și zice că poate fi demontat și că o să-l țină în poală
Și mai trebuie să iau tablourile terminate, zice el
și-și dă seama că poate să le bage în geamantanul cel vechi al bunicilor, din podul Casei Vechi, și Asle îi zice asta Tatălui și Tatăl merge și descuie ușa Casei Vechi și Asle urcă repede scările până în pod și ia geamantanul cel vechi dintr-unul dintre spațiile de depozitare de acolo și se gândește că ar lua și pătura gri cu care se învelea Buna după ce s-a îmbolnăvit, pătura gri pe care i-a întins-o zicându-i s-o păstreze el în ziua în care au venit s-o ducă la Azil, și coboară în camera mare și pătura e acolo, frumos împăturită pe bancă, și el deschide geamantanul și pune pătura înăuntru și apoi dă fuga afară din casă și intră în fosta lui cameră din Casa cea Nouă și deschide geamantanul și bagă toate tablourile terminate în geamantan și așază pătura între tablouri și când termină iese și își pune geamantanul deasupra în portbagaj
Acum chiar că-i plin, zice Tatăl
și închide portbagajul și Mama se așază pe scaunul din dreapta
Să nu uit șevaletul, zice Asle
și se duce iute până în fosta lui cameră și iese și în vreme ce el demontează șevaletul, Tatăl încuie ușa atât de la Casa Nouă, cât și de la Casa Veche, iar Asle se așază în mașină, pe bancheta din spate, cu șevaletul în poală, și e destul loc și pentru șevalet dacă îl ține de-a curmezișul în poală, și își așază geanta lângă el pe banchetă și Tatăl pornește motorul și motorul pornește greu, dar când pornește se scutură toată mașina și se urnește cu o smucitură
Of, zice Tatăl
Ce nu-ți place? zice el
și mașina stă pe loc un moment, după care Tata o ia încet înainte și virează după Casa cea Veche, cea în care au locuit Bunul și cu Buna, Bunul e mort de mulți ani, se gândește Asle și își amintește cum s-a trezit și a văzut-o pe Buna dormind în patul Surorii lui, fiindcă Asle și Sora împărțeau o cameră, iar Buna îl privește pe Asle cu ochii plini de lacrimi și el îi vede lacrimile curgându-i pe obraji și ea zice că Bunul a murit
Bunul a murit azi-noapte, zice Buna
și Tatăl conduce încet în jos pe alee și Asle o vede pe Buna întinsă pe banca din camera mare din Casa Veche, acoperită cu pătura gri, și abia se mai poate mișca, doar brațele și le mai poate folosi ca înainte și poate vorbi puțin, dar nu ca înainte, și Asle șade adesea lângă ea și îi vorbește și poate ea-l mai roagă din când în când să-i aducă câte ceva sau să o ajute să se miște puțin și el o face și într-o zi apare o ambulanță și când o întind pe Buna pe targă, ea îi întinde pătura gri lui Asle și el e surprins puțin, dar zice mulțumesc și Buna mai reușește să zică doar că i-o dă lui, îi dă lui pătura, își amintește Asle, și o scot pe Buna din casă și o bagă în ambulanță și e dusă la Azil, care e în Aga, nu foarte departe de unde e Liceul, pe un deal în spatele Hotelului, așa că azi o vor vizita pe Buna la Azil, e primul lucru pe care o să-l facă, așa a zis Tata, își amintește Asle și apoi vor merge la doamna proprietară, la cea care îi închiriază lui Asle camera, așa a zis, își amintește și Tatăl virează pe drum și Asle privește înapoi spre cele două case și se gândește cât e de bine să plece de acasă, să fie dus departe de casă, e o senzație foarte plăcută, își zice
Da, mai întâi s-o vizităm pe mama, nu? zice Tata
Da, zice Mama
Și e un soi de împotrivire în vocea ei
Da, haide, zice Mama
Și apoi mergem la apartament, zice ea
Da, zice Tata
Știi unde e, nu? zice Mama
Da, mi-a explicat bine proprietara, da, sunt două case verzi la drum, chiar înainte să intri în centru, cum cobori spre centru, chiar înainte de un pârâu, și trebuie doar să iasă de pe drum și să parcheze între cele două case, așa i-a zis femeia, zice Tatăl
Da, zice Mama
Și apoi să sune la sonerie, desigur, zice Tatăl
Dacă nu găsim, îi am numărul de telefon, e un telefon public în Aga, în centru, lângă Cooperativă, zice el
Da, îmi amintesc, zice Mama
și merg mai departe și nimeni nu zice nimic
Dar înainte o vizităm pe mama la Azil, zice Tata iar
Da, zice Mama scurt
Și merg mai departe și nimeni nu zice nimic și Asle abia așteaptă să ajungă și să se instaleze cu toate lucrurile în camera pe care o închiriază și unde va locui de acum încolo singur și să fie singur, iar mâine va începe Liceul, mâine de dimineață va începe Liceul, iar de mâine încolo va fi licean, își zice, dar nu înainte de ora unsprezece, își zice, și e ceva de mers de la locuința lui la Liceu, așa că trebuie să plece din timp, își zice Asle și se uită la ceasul pe care l-a primit de la Buna drept cadou când a fost confirmat, iar Asle nu s-ar fi confirmat niciodată, își zice, fiindcă nu-și poate închipui o aberație mai mare decât prostia cu creștinismul, își zice, dar s-a confirmat totuși, dintr-un motiv sau altul, iar motivul probabil că a fost pur și simplu că toată lumea o făcea și că la ei în sat se făcea dintotdeauna, dar nu vrea să se gândească la asta, nu acum, a fost oribil, dar măcar a primit câteva cadouri și niște bani, își amintește Asle și, imediat ce va împlini șaisprezece ani, va ieși din Biserică, își zice, e sigur de asta, fiindcă ce a văzut atunci când sângera de moarte, ce a văzut atunci nici Biserica de Stat și nici Preotul nu știu, n-au habar, iar Preotul nu zicea decât prostii, vorbe goale, își zice Asle, fiindcă realitatea, adevărul adevărat Preotul nu-l știe, n-are habar, își zice Asle și nu mai are mult până face șaisprezece ani și chiar în ziua aia îi va scrie Preotului și-l va anunța că nu mai vrea să fie membru al Bisericii de Stat, își zice Asle și îi vine s-o spună cu voce tare, dar se abține, fiindcă, dacă o zice, iar o să se certe cu Mama, dar o zice oricum
Când fac șaișpe ani, o să ies din Biserica de Stat, zice Asle
Da, ai mai zis asta, zice Mama
Ai zis-o de multe ori, zice ea
Dar cândva o să ai și tu nevoie de Dumnezeu, zice ea
Sigur că da, zice Asle
Dar Dumnezeu și Biserica de Stat nu au nimic una cu alta, zice el
Da, da, zice Mama
Abuzează de numele Domnului, asta face Biserica, zice Asle
și se lasă liniștea și Tatăl nu zice nimic și Asle se vede în leagănul din fața casei și Bunul e mort și Buna stă în pragul Casei Vechi și ține în mână un maldăr de haine care i-au aparținut Bunului și Asle e în leagăn și o privește și Buna îl roagă să ducă hainele Bunului în pivniță și Asle nu poate s-o refuze, chiar dacă n-are niciun chef și chiar dacă i se pare scârbos, așa că se ridică și ia hainele de la Buna și ele îi umplu brațele și coboară în pivniță și deschide ușa pivniței și aruncă hainele Bunului, care e mort, direct pe podea și urcă apoi din nou în fața casei și se așază iar în leagăn și vede cum chiar în fața casei a rămas o șosetă gri de lână care probabil a căzut din maldăr și o vede pe Buna, care iese și arată spre șosetă și începe să plângă, rugându-l să ducă și șoseta în pivniță, iar Asle merge și-o apucă cu vârfurile degetelor și o ține cu două degete și o duce în pivniță și o aruncă peste celelalte haine ale Bunului, își amintește Asle și o aude apoi pe Mama zicând trebuie să te tragi la marginea drumului și Asle întoarce capul și șevaletul se mișcă puțin și el vede cum în spatele lor s-a format un șir lung de mașini
Da, cât de curând pot, zice Tatăl
Da, zice Mama
E o coadă de mașini în spatele nostru, zice ea
Da, văd și eu, zice Tatăl
și stă aplecat, cu întregul corp îndoit deasupra volanului și privind fix în față și conduce atât, atât de încet, și vai ce rușine îi era înainte lui Asle cu felul în care conduce Tata, cum conduce mereu atât, atât de încet, își zice, dar acum nu îi mai e rușine, acum nu-i mai pasă de asta, nu-i mai e rușine cum îi era când era mic, își zice Asle și Tata semnalizează și se oprește la marginea drumului și prima mașină care îi depășește claxonează cu furie și e urmată de o coloană lungă de mașini care îi depășesc
Da, da, zice Mama
Bine că i-ai lăsat să treacă, zice ea
și Tata nu zice nimic, ci doar pornește mai departe și Asle picotește și poate chiar adoarme și deja au ajuns la Aga
O vizităm mai întâi pe mama, nu? zice Tatăl
Da, zice Mama
Și merg cu mașina până la Azil, care se află pe dealul de deasupra Hotelului și Tatăl parchează și trec de o ușă dublă de sticlă și Tatăl merge la recepție și de la recepționistă află în ce cameră e internată Buna și la ce etaj, apoi urcă niște scări și străbat un coridor și Tatăl se oprește în fața unei uși și bate la ușă și nu răspunde nimeni și atunci el deschide ușa și intră și Asle îl urmează și o vede pe Buna întinsă într-un pat și buzele i s-au învinețit puțin și întinde o mână și el se apropie și o apucă de mână și se așază pe marginea patului și stă acolo ținând-o pe Buna de mână și Tatăl o întreabă cum se simte și Buna încearcă să zică ceva și Mama zice că trebuie să fie bine, aici la Azil se bucură de cele mai bune îngrijiri posibile, zice Mama și zice că i-au adus câteva fructe și puțină ciocolată, zice și așază pe noptiera Bunei o pungă albă de hârtie și Tatăl stă tăcut și Asle vede că nu știe nici ce să facă, nici ce să spună, pare că ar vrea să dispară cu totul de pe fața pământului, își zice Asle în vreme ce o ține pe Buna de mână așezat pe marginea patului și Mama zice că Asle va începe mâine Liceul și că i-au închiriat o cameră, au dat anunț la Ziarul din Hardanger și au primit un telefon chiar în aceeași zi, o să locuiască în mansarda unui fost atelier de cizmar, că soțului femeii care a sunat a avut un atelier, dar omul a murit între timp, iar pe vremuri ucenicii cizmarului obișnuiau să locuiască acolo, dar de când soțul, cizmarul, a murit, n-a mai locuit nimeni acolo, așa că apartamentul a rămas mulți ani nelocuit, dar acum femeia s-a gândit că acolo ar putea să stea cineva care urmează să înceapă Liceul, un licean, așa le-a spus, zice Mama, și Tatăl a acceptat imediat, zice, așa că acum atât Buna, cât și Asle locuiesc în Aga, zice Mama și Buna dă din cap și Asle simte cum îl strânge ușor de mână
O să vin să te vizitez în fiecare zi, zice Asle
și o privește pe Buna
O să vin în fiecare zi după școală, zice el
Și dacă vrei să-ți mai cumpăr câte ceva, o să-ți cumpăr, zice
și Buna dă din cap că nu
Poate din când în când? zice el
Da, acum că locuiți aproape, o s-o poți vizita mai des pe Buna, zice Tatăl
Da, zice mama
și apoi își iau la revedere

Vin și mâine, zice Asle
și Buna se uită la el și încuviințează din cap și Asle îi dă drumul la mână și vede că Mama și Tata sunt deja pe coridor și eu, eu privesc drumul alb din fața mașinii și conduc înspre sud și iată că nu mai am mult până la Bjørgvin, îmi zic, și abia aștept să ajung, să duc în sfârșit tablourile la galerie și să-l vizitez pe Asle la Spital, îmi zic privind drumul alb din fața mașinii și îl văd pe Asle stând în mașina parcată între două clădiri verzi, o casă mare într-o parte și în cealaltă parte una mai mică, care trebuie să fie Cizmăria, își zice Asle
Cred că am ajuns bine, zice Tatăl
și coboară din mașină și se întinde și urcă treptele de la intrare și se uită la tăblița cu numele și bate la ușă și îi răspunde o femeie căruntă, care schimbă câteva cuvinte cu Tatăl și apoi intră la loc și revine cu o haină pe ea și Asle vede că are o legătură de chei într-o mână și Mama zice că ar trebui să iasă și ei și deschide ușa mașinii și coboară și Asle deschide portiera din dreptul lui și coboară și rămâne pe loc, îmbrăcat în jacheta lui neagră de catifea și cu geanta de piele maro pe umăr și ținând șevaletul în mâini, și nu știe ce să facă și o aude pe Mama dând bună ziua și Asle își pleacă privirea în pământ
Bună ziua, zice Gazda
Fiți bineveniți, zice ea
Iată-l și pe băiat, zice Mama
A, deci el e, zice Gazda
și Asle ridică ochii din pământ și o vede pe Gazdă apropiindu-se de el cu pași mici și Asle îi întinde mâna și ea îi întinde mâna și își strâng mâinile și fac cunoștință
Bună ziua, zice Asle
Bună ziua, zice Gazda
Și bine ai venit, zice ea
și Asle o vede pe Mama foindu-se stânjenită și se gândește că îi e rușine cu el, cu părul lui lung, părul lui lung și șaten, îi e rușine că stă acolo cu șevaletul în mâini, totul la el o stânjenește, își zice Asle
Da, iată-l, zice Mama
și e ca și cum o spune așa, degeaba, doar ca să spună ceva și să nu tacă, își zice Asle
Deci o să începi la Liceu, zice Gazda
Da, zice Asle
și apoi nu mai zic nimic
Te bucuri? zice ea
Da, zice Asle
Chiar că e o schimbare mare, zice Gazda
Să te muți de acasă și să locuiești singur, adică, zice ea
Da, zice Mama
Nu-mi vine să cred că a crescut și că o să trăiască de unul singur de-acum încolo, zice ea
Că e băiat mare, zice ea
Da, pe vremuri erai considerat adult după ce mergeai la pastor și erai confirmat, zice Gazda
Da, zice Tatăl
Și după aceea erai pe cont propriu, zice Gazda
și parcă e pe cale să povestească ceva, dar se abține și nu mai zice nimic și Asle se gândește că sigur era pe punctul de a povesti ceva din propria tinerețe și cum a lucrat ea nu știu pe unde și apoi Gazda zice că a lucrat timp de câțiva ani pentru preotul din Barmen, la el acasă, înainte să se căsătorească și că de când s-a căsătorit locuiește aici, în casa asta, zice
Da, zice Tatăl
Am locuit în casa asta toată viața, zice Gazda
și ridică lent brațul și arată spre casa cea mare lângă care au parcat
Și soțul meu a fost cizmar, zice ea
Da, zice Tatăl
Multă vreme a fost o meserie bună și sigură, să știți, zice ea
Înainte ca la magazine să înceapă să se vândă pantofi din străinătate, zice
După aia au mai rămas doar reparațiile și peticeala, zice ea
Da, așa se întâmplă, zice Tatăl
Da, așa a fost, zice Gazda
și stau fără să-și mai zică nimic
Ai pat și tot ce-ți mai trebuie, masă și scaun, toaletă și duș acolo, zice Gazda arătând către Cizmărie
Hai să intrăm să vezi, zice ea
Da, zice Asle
Deci o să locuiești pe cont propriu, zice ea
Așa e, da, zice Tatăl
Și fiindcă ești din Barmen, trebuie să stai în chirie, de vreme ce Liceul e în Aga, zice ea
și Tatăl zice că da, așa e, și nu numai cei din Barmen, dar și cei din Stranda trebuie să stea în chirie, zice el și Gazda dă din cap
Da, sunt mulți tineri care stau în chirie în Aga, zice ea
și se face liniște
Da, zice ea
Mulțumim că ați răspuns la anunțul din Ziarul de Hardanger, zice Tatăl
Da, am abonament, zice Gazda
și se îndreaptă spre ușa Cizmăriei și îi arată lui Asle o cheie și îi spune că cheia asta, cea mare, e pentru ușa din față, zice ea și descuie și intră și aprinde lumina