Gară. Căldura insuportabilă. Păi, când am luat io premiu Nobel. Laureatul răgușit stătea la o masă în soare. Când ați luat Nobelul ăsta? Alalt alalteeeri. Pentru literatură sau fizică? Ori poate pentru chimie? Nuuu, zice și își plesnește obrazul, strivind o muscă grasă. Își șterge mâna de pantalonii de salopetă și tace. Și vi l-a adus poștașul? Nuuu, mi-a zis doar că când îmi mărește pensia îmi dă ș-un Nobel dă pace. Auzi, dă și tu o bere că asta fierbe.
Titela Durnea
Când țiganca i-a zis de potop, n-a crezut-o. I-a râs în față și i-a aruncat banii. N-a trecut mult și gândurile-au venit tăvălug și s-au tot umflat, pân-au ieșit din matcă și-au dus cu ele tot. Amintiri încercau să se salveze pe câte-un ciot al minții, orbecăind în căutarea Templului lui Solomon, la poarta căruia Marea Preoteasă ascundea-n palme raze. În zori, când gândurile s-au retras, în mâlul gros distingeai doar conturul femeii ce-a fost. A deschis ochii abia în camera albă. De pe perete, o țigancă îi rânjea.
Georgiana Gabriela Fodor
Dintr-un buștean ai construit un balansoar. Pentru doi. Soarele îți străpunge ochii albaștri, lăsându-i ușor întunecați și se face prea repede apusul. Încalec bușteanul și blugii lipiți la paisprezece ani pe trupul firav îți atrag privirea încinsă. Încă e soare, dar noaptea ți-am promis că îți arăt carul mare. Ți-am povestit și ce am citit în ziua aceea. Scroll. Soarele s-a mai albit puțin după treizeci de ani. Printre ridurile de pe față nu mai pot citi nimic, sunt scrise într-o limbă moartă.
