Acu' două sute de ani, îmi doream să mor când mă gândeam cât mai am de trăit așa, într-o noapte veșnică. La prima rază de lumină, fuga în casă sau, după caz, în cavou, dacă erai genul care poate trăi fără confort. Nu vacanță, nu flirtat la cafea și croissant dimineața, rien de rien. Azi, altă viață: cu ochelari de soare și cremă SPF 50+, stau pe strasse și citesc știrile care anunță penurie de sânge pentru transfuzii. Naivi sunt oamenii. Pun o comandă VampirTazz pentru mâine. Banii și tehnologia rezolvă orice.
Andra Toropoc
Terminase treaba și aranjase masa în grădină. Era obosită, nu dormise de grijă, așa că se așeză pe băncuța de la poartă așteptându-i pe copii. Poposeau la ea în drumul spre mare dar, de când erau mari nepoții, stăteau numai câteva ore. Pentru ea era însă un infinit de bucurie. Auzi mașina și se ridică repede cu palmele apăsate pe obraji. De emoție, în priviri îi dansau lacrimi de aur topit și zâmbea cu tot sufletul anticipând exclamarea lor încântată: ce bine miroase, iar ne-a făcut mama gogoși.
Florentina Enache
Aștepta relaxat să-i vină rândul. Nu mai avea emoții, nici ambiții ori speranțe deșarte, deși o victorie ar fi fost mai mult decât binevenită. Când îi strigară numele, își dezmorți umerii și făcu un pas în față. Deschise ochii mari, respiră ușor și ținti cu grijă. Chiar atunci, o rază îi alunecă jucăușă pe lentile. Yusuf clipi scurt și rămase învăluit în poleiala argintie care îi cuprinse, ca o aură, tot capul. Atinse fugar bănuțul norocos din buzunar, un aspru moștenit de la un străbun ienicer. Oldu, șopti zâmbind.
