Proprietarul l-a întrebat dacă-i plac păsările și cum el a confirmat, i-a dat camera de la mansardă. Printre lucrurile din cameră a descoperit un fus înfășurat cu-n fir gros. Dimineață a găsit fusul pe pernă. L-a pus la loc, dar dimineața următoare a apărut iar pe pernă. Apoi iar și iar, cu firul deșirându-se tot mai mult. În zori, când a deschis fereastra, aerul zburdalnic a săltat firul și acesta a zburat înfășurându-se de picior. În parc, copiii au văzut un zmeu ca o pasăre jucându-se pe cer.
Ramona Ungureanu
Între două râsete scriu despre plâns, între două plânsete, despre bărbatu-meu care mă înșeală cu o vânzătoare, despre zamă de șălate cu lapte acru, acru, acru, mi s-a blocat mașina de scris, mi s-au închis toate drumurile și s-au înzăpezit în plină vară. Nu mă vând ieftin, nu mă vând deloc, mă închiriez pe noapte, fără gologani, pe doi bolovani care să se ducă repede la fund. Alooo. Deci, doamnă, închiriați mansarda sau nu, că n-am prea înțeles din prima. E cu luminator, are vedere spre cer, are.
Nicolae Popescu
Urc greu scările. Intru, e camera cea mai aproape de cer din oraș. Proprietarul vechi ca lumea îmi dă cheia de alamă. O arunc pe masă, lângă carafa cu apă stătută de pe milieul cândva alb. Înregistrez tot, sunt ultimele detalii. M-apropii de fereastră, o deschid larg. Caldarâmul e ud, pietrele cubice inegale mă cheamă. Vântu-mi răsfiră părul, îmi imaginez un contur trasat cu creta. Desfac o bere, mereu e ultima. Fac un pas înapoi. M-așez la biroul ros de cari, scriu un vers. Mai e timp, am plătit chiria pe-o lună.
