Deci avem aer condiționat. Centrala e în dulap, să nu se vadă urât. Dau din cap. Da, da, e cald. Am dat drumul la aer și la centrală. Acoperișul mai ține umezeală. E izolat de anul trecut, că era groaznic de frig. Dar luați un biscuit. Vreți și un ceai? Să vedeți cum funcționează plita. Vă puteți aduce mobilă sau vă dăm noi un pat ceva. Am zâmbit când m-am uitat pe geam. Deci. Rămâne? De când vă puteți muta? Știți, azi am pierdut cheia. Mi-era frig și am așteptat să vină cineva acasă. Mulțumesc.
Andra Toropoc
Mirosea urât, cinci mâțe ni se încurcau printre picioare, mă feream, dar ea turuia necontenit: v-aduceți și pisica, când plouă dormiți tun și serile veniți la mine la un ceai, stăm la povești, fetele se joacă. Eu sperasem c-am găsit locul ideal pentru curcubeie și amor nebun sub stele, dar mă-nșelasem. Urăsc pisicile, i-am zis, și nu sunt o fată bătrână care-și pierde vremea, seara mă distrez. M-a privit indignată, nu iau o cocotă sub acoperișul meu. Am coborât cu alaiul fetelor miorlăind dezaprobator în urma mea.
Monica Aldea
Locuia în mansardă, la periferie. Blând și atemporal, își ducea zilele prin parc, cu porumbelul pe umăr, flașneta și cutia cu bilețele norocoase. Anii îi împuținaseră trupul, dar nu-i șterseseră surâsul și lumina din ochi. Glasuri vesele îl treziră din amorțire și 3 perechi de mânuțe mici se întinseră spre cutie. Femeia luă cheia și citi nedumerită biletul - Închiriez mansardă. Rog seriozitate. 3 inimi mici și una ocrotitoare găsiseră adăpost. Doar zâmbetul bătrânului încremenise în veșnicia parcului.
