Doar dumneavoastră sunteți? Nu, nicio problemă, dar așa un bărbat bine și singur se găsește rar, mai ales de la o vârstă. După voce mi-am dat seama că sunteți un tip bine. Nu, nu caut, Doamne ferește, aveți umor. Mă mir doar. Așa am învățat la școală, să mă mir. Nu, eu sunt văduvă de mult. Mulțumesc. Sigur, puteți să vizionați oricând. Acum doriți? A, sunteți în apropiere. Da, bineînțeles, puteți să rămâneți până se oprește. Ce vin prefer? Sunteți curajos. Pe vremea asta, merlot. Plouă infernal.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
În mansardă un pat, o masă, patru scaune, o oglindă. Atât. Încerca să înțeleagă de ce o femeie își otrăvește copiii și se spânzură privindu-i. Doar ea scăpase. Auzise de blestemul bufniței. Nesomnul nopții care prefăcea mamele în păsări de pradă ce se hrăneau doar cu liniștea apăsătoare a sânului nemuls. Auzise că pustiirea se moștenește. Prin fereastra deschisă o fixa o cucuvea. Întinse mâna și i se așeză pe braț. O prinse, îi ceru iertare și îi suci gâtul. În pântec, mica viață lovi direct în pasărea fără răsuflare.
George Dometi
Casa părăsită de la frontiera dintre ficțiune și real își aștepta posibilii chiriași. O doamnă curioasă își bagă nasul în gaura ochiului din perete, astfel pe loc simți briza prafului de pe tobă. Ofer tristețea. Se admite. Dar bărbatul plagiat de sentimentul de ranchiună înfipse cuțite în pereții oblici, lăsând astfel încăperea luminată de întunericul din interior. În anunț scrie că e din material cenușiu, cu hopuri-dâmburi de circumvoluțiuni și doi neuroni, ai loialității și iubirii. Adjudecat.
