Mă mut de colo-colo. Așa polițiștii nu mă mai hărțuiesc. La cinci ajung la St.Paul's. Oamenii-s mai darnici lângă catedrale. Bănuțul dat cerșetorului răscumpără păcate; așa au impresia. Aglomerația crește. Gulerele albe evadează din City. Sunt din ce în ce mai mulți, iar resursele din ce în ce mai puține. Pași grăbiți, priviri absente, pierdute-n gânduri. Îl zăresc. Gentlemanul cu parfum subtil de tabac și whisky vechi se apropie. Îmi întinde iar o bancnotă de 10 de lire. A păcătuit mult și azi.
Rozalia Cristea
Am tras de sertar. Erau mulți pe centimetru pătrat. Am vrut să-i număr. Erau pentru livrare, dar fugeau în toate părțile. Apar, cresc, se înmulțesc. Nu știu cu ce trăiesc și ce mănâncă, că nici eu n-am. Cred că de pe la vecini. Dar e o afacere nouă, bună și la modă. Ofer Blatta orientalis pentru făină. Sunt fără aditivi și conservanți. Cum să-i conserv, dacă nu pot să-i prind. Am ridicat oferta pe e-licitație, vând materie primă pentru făină, cu mențiunea: câți șvabi prindeți, atâția cumpărați. Am și e-facturare.
Anca Socaciu-Man
Ce este compasiunea, întrebă judecătorul. O cută adâncă de perplexitate îl făcu să rânjească subtil, fixând privirea departe, cu mintea în black-out. Imaginile traumelor suferite de un băiețel firav ce părea chiar el însuṣi îl făcură să tresare iar buza superioară începu să-i tremure vizibil. Repetați. Ce este compasiunea. Mii de oi sunt gazate, aruncate în gropi comune iar cele care nu mor sunt îngropate de vii. Asta înseamnă că nu mai suferă, o lume mai bună pentru toți. Egalitate ṣi sarmale.
