La plajă, trebuie să alegi cu grijă locul unde te așezi, dacă ești ca mine și vrei să citești în pace. Caut atent, dimineața la prima oră, când e încă goală plajă, un loc lângă niște bătrânei. Mai bine ascult rețete culinare și proteste contra sistemului de sănătate decât țipete de răsfățați. Mă așez, deschid cartea, simt soare și nisip. Fericire. Apoi vin nepoții și nu au loc toți lângă bunici, de prosopul meu, așa că se așază de cealaltă parte, dar păstrează legătura foarte vocal. Peste mine.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Orfelinatul era între cimitir și crâșmă. Mirosea a urină, băutură și sex de gang. Nimeni nu pleca. Doar dispăreau pe neașteptate. Fetița se ascundea ziua în grădina neîngrijită, cu flori multe, crescute una peste alta, putrezind la fel, într-un iz greu de moarte descompusă. Râncedă. Pământul din curte e suprapopulat, să îi trecem întâi pe la crematoriu. A fugit când a auzit. Grădina s-a uscat. Din cenușă nu se naște nimic. Peste ani, pe locul azilului a apărut o grădină botanică. Cu flori carnivore.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Deschid ușa, nimeresc cu nasul în rufele puse la uscat, mă împiedic de reșou. Tabloul ce-l văd mă înduioșează: în stânga e Ina cu capul pe pieptul lui Alex, deasupra lor atârnă sutienul Dorei și piciorul păros al lui Relu, în dreapta e prăbușit Costi, iar Mia s-a făcut mică de tot, la perete, sus se aude sforăitul baritonal al lui Vic, acompaniat de cel țiuit al Anei. Șase, vine controlul. La un semn, patru băieți chiori de somn își trag nădragii și sar pe geam, în boscheți. Al meu e slăbănog: l-am ascuns în dulap.
