Și-a privit degetele cu panica pe care o trăiești când iei un drops din bol, neștiind dacă sunt gratis ori tocmai ai furat. Încercă fără succes să le îndese prin buzunarele doldora de prostii, gumă, monede, cheile de la mașină, brelocul de la cheile de la casă, câteva bonuri de cumpărături, lozuri în plic necâștigătoare și două bancnote de 10 lei mototolite la limită. Apoi se gândi că nu toată lumea are manichiura perfectă, așa că trase cu dinții de cuticula inelarului și un fir de sânge îi asortă întreaga ținută.
Gheorghiță Mircea
Da, aglomerație era. Ne frecam unii de alții, dar nu asta era cel mai deranjant. E drept, erau mirosuri, erau frecușuri unii de alții, dar, cumva, toată aglomerația asta a avut în sine chiar și rezolvarea problemei. Mulți dintre cei constrânși la atingere permanentă au dezvoltat alergia asta ciudată, supraaglomerarea și contactul intim total au dat, în final, reflexul de a îți ucide proximul. Sufocați de răsuflarea convivului și a traiului în apropierea copiei propriului eu, am reușit, în sfârșit, să ne detestăm.
Ioana-Ruxandra Rămureanu
De Sf. Marie florile-s albe, galbene. Două ciori înnegurate îmi bat tâmplele cu ciocul să iasă, încotro? Am ajuns. Zona noastră. Sunt toți aici, îi număr, calzi, în minte, da, are loc și el, sunt aranjați după schemă, binișor. Sădesc crizantemele în culorile ei preferate, e frumos. El îmi aduce apă de la cișmea. O pasăre albă s-așază lângă mine, pe băncuță, ne tragem oful, e arșiță mare. Am pământ sub unghii. Și nașii, dragii de ei, sunt aici. Tata mângâie piatra, eu poza, le aprindem lumânări.
