Dimineață, pisica m-a apucat de gulerul halatului și m-a zgâlțâit cu insistență: trezește-te, am ceva incredibil să-ți spun. Mă culcasem târziu și inițial nu mi-a venit să cred: dormisem aproape pân' la prânz. Știi slujba aia despre care-ți spuneam c-am neapărată nevoie? a continuat ea-n timp ce-și făcea tacticos toaleta cu limba. Am obținut-o. Acum pot să pun bani deoparte ca să cumpăr bilet pentru nava spațială și să-mi vizitez familia. Am început să torc de fericire și m-am cățărat pe perdea.
Florentina Ghițescu
A zis cineva că atunci când un om este trist și singur, Dumnezeu îi trimite un câine. La mine a venit o pisică după insistențele fetei mele. Copil fiind nu aș fi îndrăznit să le cer părinților un animal, mama fiind obsedată cu ordinea și curățenia. A fost nevoie de multe rugăminți pentru că nu înțelegeam ce să caute un animal în casă. După 14 ani pot să spun că pisicile nu sunt animale și nu vin de pe Marte. Pisicile sunt bulgări de drăgălășenie cu lăbuțe și blăniță trimiși de Dumnezeu să ne învețe despre iubire.
Alexandra Buhudini
Bună, mă numesc Heri Pokăr și sunt alcolist. Alcoolic. Nu, le-o tăie răspicat Heri. Generații întregi am fost alcoliști. Așa se simte, așa se rostește. Scurt. Ca un shot de tequila. Noi nu tărăgănăm vocalele. Se ocupă de asta academicienii. Și cu omul ce faceți? Nimic. El face cu mine. Îmi curăță chakrili, îmi mărește herții, ca să prind undele potrivite, îmi schimbă nisipul la Zen, toarce vindecător. Pisicile își luară fiecare câte un om la subraț și închinară câte un pahar cu lapte. Terapia mai putea aștepta.
