E timpul să afli adevărul, spuse teatral bunicul. Pe Marte, pisicile conduc nave spațiale. Câinii vin de pe Pluto, ei trăiesc în frigul cosmic și sunt prieteni cu șobolanii de pe Lună. Aceștia au construit un dispozitiv care face brânză din aer. Toți aterizează în grădina noastră când copiii dorm, ca să danseze sub stele până dimineața. Dacă vreun copil rămâne treaz și privește pe fereastră, ei dispar. Nasul mic al fetiței dispăru sub păturică. Bătrânul raton își luă bastonul și ieși din cameră.
Ina Moldoveanu
Vino la mama, portocala mea frumoasă. Iar îmi dai pateul la pisici, Florico? Are chimicale și îți strică potența. Nu se mai înmulțesc atâta. Toată ziua se cotârlesc cu Prințu nostru, să-l mânce mama pe el de marțian. Deh, seamănă cu tac'su. Tu ești roșu de la băutură. Sigur ai fost un motan jigărit într-o viață anterioară și eu o pisică aristocrată. Am gusturi rafinate, J&B, Săniuța, spirt tras prin pâine. Zisă aia cu horoscopu' că veniră dă pă Marte. Și cum aterizară? Cu ligheanele alea de prindeam noi bulgarii.
Camil Popescu
A fost dragoste la primul mieunat. Ea, o negresă cu ochi verzi și blană lucioasă, iar el un cotoi portocaliu de cartier. La început îi aducea câte-un șoricel pe zi și se jucau cu el înainte de cină. Ea l-a învățat mieunatul în sol major, iar el cum să răstoarne obiecte de pe masă. Se iubeau în luna lui Marte, după ce se strecurau uzi leoarcă și înghețați de frig în mansarda poetului care-a scris despre ei: le-aud pe nenăscutele feline pe nenăscuții oameni cum îi miaună, arătând trecerea pisicii prin nouă vieți.
