Într-un colț, la etajul unu și jumătate, era laboratorul de biologie. Ființe împăiate și fel de fel de sisteme osoase erau păzite de Gheorghe, scheletul uman. Ochi sticloși de animale demult dispărute mă priveau din spatele geamurilor prăfuite. Aerul îmbâcsit se împrospăta cu note de pian ce veneau din clădirea de vizavi. O fosilă și doi embrioni siamezi îngânau, aproape vii, în formol. Gheorghe s-a uitat fix la mine cu globulele lipsă și a șoptit din întunericul gurii: tu să fugi, că aici doar se intră.
Dorin Vasile
Toată ziua am alergat de la o coadă la alta. Din Amzei am luat salam. În spate, pe Magheru brânză, în Unirii făină. Pe drum am găsit chiloți tetra și hârtie. La Vulturul bere Grivița la litru. O sticlă am deschis-o în parc, apoi tata a zis să încercăm la măcelărie. Știa el una, dar ne-a luat o groază de timp să o găsim. Lume pe două rânduri. Tot ne-a oprit patrula în gară. Au zis că facem stoc și ne-au confiscat marfa. Mai puțin căpățâna de vită. Acasă, mama a descărnat-o. Mesajul era la locul său, pe tigva curată.
Carmen Tot
Nu mai știu de ce: ori era iarnă și am aruncat apă pe trotuar, să fac patinoar, ori era vară și am mâncat corcodușe verzi, cert e că educatoarea a decis să mă închidă în cămara cu scheletul didactic. El a făcut, acolo, totul pentru evadarea mea: a clămpănit o dată din dinți, când l-am atins din greșeală, în beznă, iar restul a venit de la sine: un geam spart, obloane smulse și eu rostogolindu-mă afară, cu piciorul scrântit. Scheletul a mai stat cu mine o noapte, până l-a alungat bunica, ocărându-l că e din plastic.
