Mutu își chemase logodnica să amenajeze casa de celibatar, reședință a viitoarei familii. Leana dereticase toată ziua cu soacra mică. Se înserase și mătura zorită curtea din spate. Sub lumina lunii, un craniu înfipt într-un par o privea cu ochi goi. Leană, te-ai albit, zise soacra. I l-o dat Popa și-l păstrează pentru noroc, e din cimitiru ăl vechi. Mireasa căzu moale lângă uluci, iar țeasta se rostogoli în țărână. Vino-ți în fire, grăi soacra, ridicându-l cu grijă. Slavă Domnului, nu s-a spart.
Elena Fermuș
I-a fost greu să treacă iar prin iadul de acum șapte ani, dar fetița ei trebuia să mai vadă o dată soarele de april, n-avea altceva ce să-i dea în dar de majorat. Raze și lacrimi, atât. Nu a vrut lume multă, doar câțiva apropiați și preotul din sat, o slujbă simplă la căpătâi și o colivă ridicată întru veșnica pomenire. Nu mai avea putere nici să plângă, ochii i-au rămas paralizați pe săcoteiul alb plin cu oase, tot ce mai rămăsese din prințesa ei. Pe craniul cu urme de pământ era desenată o primăvară. Neterminată.
Alex Micu
Am călcat pe trena Aidei. Am lăsat-o goală, în fața publicului. Ea ca ea, dar tatuajul. I love you Vasilica. Atunci a văzut lumea că soprana Ionela Angelescu era contratenor. Am fost gonit de la Operă. În urma mea au rămas doar sticle de votcă, goale. Cu greu mi-am găsit de lucru. Unei trupe ambulante i-a murit câinele care-l juca pe Bubico. M-au luat pe mine. Tu bei, sau tu nu bei, aceasta-i întrebarea, repetam eu, în timp ce țineam craniul în mână. M-au gonit și ei. Eram beat, și am profanat rămășițele lui Pufi.
