Fă-mă, Doamne, o moluscă sau măcar un pui de muscă. Asta cu musca e că nu am găsit altă rimă. De ce râdeți? Ia, aruncați un ochi la dragele de meduze cum au rezistat ele fără creier sute de milioane de ani. Ăst fapt îmi dă speranță și oferă un plus de încredere în propriile noastre forțe, că putem în continuare să vizionăm insula nenorocirii și să ascultăm manele, să ne omorâm în numele unor dumnezei inventați și că o să ne propulsăm în viitor și fără nimic în țeastă, doar scuipând venin pe gură.
Aurelian Țolescu
Când eram copil, bunicul punea tigva porcului pe acoperișul magaziei și o lăsa acolo, în soare. Într-o vacanță, alergând pe ulițe cu vehiculul meu, un cerc metalic condus cu o sârmă îndoită, am căzut și m-am tăiat adânc într-un ciob mare. Panică și durere în bătătură. Buna și tănticile încercau să-mi oprească sângele și făceau planuri de dus la oraș să mă coase cineva. Bunicul veni cu tigva de porc, scobi un pic, scoase o alifie neagră și mă unse pe rană. A doua zi abia se mai ghicea tăietura. Acum avem Cicatridin.
Andra Toropoc
Nu se știe cine îl recuperase din noroi, căci oamenii priveau trupul care se scutura în frisonul morții. Apăruse peste noapte într-un par, ploaia îl spălase de sânge și-i netezise buclele blonde. Au scuipat în ochii holbați, au jupuit obrajii și i-au pus în derâdere o coroană de bălegar. Ciorile au definitivat totul, până când a rămas doar o tigvă albă. Nu se știe nici când a fost pus în cripta cu delfin desenat pe ea, dar lumea e convinsă că pe lună plină ies de-acolo cârlionți de ceață și-n jur miroase a cozonac.
