Craniu, piesă de decor în biroul șefului de la Resurse Umane, devenise simbolul tăcut al companiei - da, vii, pleci, dar nimic nu se schimbă. Așezat pe birou, Craniu privea cu o expresie neutră ședințele lungi despre creșterea productivității și spiritul de echipă. Fiecare angajat știa că, în tăcerea lui, Craniu șoptea adevărul - munciți de zor, că și eu am avut am fost odată șef. Era singurul ce nu dădea ochii peste cap la glumele șefului, singurul care știa adevărul. Și el își pierduse capul, doar că, la propriu.
Adriana Patroi Miu
N-ai cum: într-un craniu de muritor să îndeși toate problemele omenirii. Ai vrea tu și copii educați și bărbat fericit. Te împarți între job și cratiță, între teancuri de rufe și șmotruit podele. Apoi vrei să fii elegantă și creativă. Și te lauzi că îți place să scrii. Îmi zici că ăsta e visul tău. Ai dreptate, femeie. E un vis. Și așa o să rămână. Nu merge fără sacrificii. Ți-ai calculat greșit prioritățile, artisto. Te înșeli, profesore. Un scriitor nu scrie doar foi. Își împarte opera în tot ce atinge.
Siranuș Hakobian
Primele semne au apărut în ziua nunții: mici, rotunde, abia de le simțeam deasupra stâncii temporalului. Apoi, când nevastă-mea stătea să nască, craniul meu s-a deformat îngrozitor și două prelungiri osoase mi-au crescut deasupra urechilor. Nu mă dureau, dar nu puteam să-mi mai așez căciula pe cap, așa că m-am dus la doctor. Nț, a zis doctorul, ești un caz grav de încornorare, dar cu o trepanație bine făcută te scap de bucățile nedorite de craniu. Nu am acceptat operația: nevastă-mea a zis că-mi stă bine așa.
