Este momentul meu de relaxare, când totul pare să încetinească.
De fiecare dată când privesc luna, am sentimentul că sunt martor la ceva familiar, dar totuși etern misterios, ceva ce îmi evocă atât fragilitatea timpului, cât și permanența universului.
Căutând mereu să o văd dintr-un alt unghi, cu o altă lumină, într-un alt decor, fotografierea lunii poate reprezenta o provocare interesantă atunci când vrei să obții totul dintr-o singură expunere.
În multe situații, este nevoie de o planificare atentă pentru a capta imaginile dorite.
Primul factor este alegerea momentului potrivit, în funcție de fazele lunii, răsăritul sau apusul ei.
Apoi, alegerea spațiului, care necesită anumite calcule pentru a o sincroniza cu ceea ce-mi propun să o asociez: o clădire, o stradă sau alte elemente care să creeze o poveste vizuală.
Condițiile meteo sunt la fel de importante. Un cer senin dă mai puține bătăi de cap, dar și norii pot adăuga un efect interesant dacă nu sunt foarte denși.
Setările camerei le fac ținând cont de lumina lunii și cea ambientală, dar și de faptul că este mereu în mișcare.
Pe lângă fotografiile "planificate" cu luna, îmi place la fel de mult să o surprind plimbându-mă pe străduțele din centrul vechi al Constanței.
Uneori o prefer ascunsă după clădiri și doar prin lumina ei să-și facă simțită prezența.
Când surprind luna într-o fotografie, simt o mare satisfacție, chiar dacă uneori imaginea nu este perfectă.
Însă, chiar și așa, fiecare fotografie reușită îmi amintește că perfecțiunea nu este întotdeauna scopul.
Este despre capturarea momentului și despre felul în care acel cadru rezonează cu mine în acea clipă.
Fiecare fotografie cu luna devine o mică poveste, un jurnal vizual al momentelor în care am stat afară, privind către cer.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
