Florile, în diversitatea lor de culori și forme, reprezintă, pentru mine, o metaforă a vieții umane, a fragilității și a frumuseții efemere.
Prin obiectivul aparatului foto, am căutat să surprind nu doar forma fizică a florii, ci și simbolistica profundă pe care ea o poartă.
Este o căutare a esenței, o încercare de a dezvălui ceea ce se ascunde dincolo de aparențe.
Astfel, fotografia și-ar dori să devină o mică poezie vizuală, o invitație la contemplare și la o mai profundă înțelegere a lumii care ne înconjoară.
Invitația de a scrie pentru LiterNet (și de a propune o serie de fotografii) a venit ca un mesaj trimis într-o sticlă, găsit într-un moment de introspecție profundă.
M-am simțit onorată, dar și oarecum intimidată. Îmi amintesc că m-am întrebat (și încă mă mai întreb!) "Ești tu, cu adevărat, pregătită pentru o astfel de provocare?" Invitată să pătrund în sanctuarul propriei creativități și să-mi expun cele mai intime gânduri, în ciuda emoțiilor contradictorii, în acest tumult de sentimente, redescopăr plăcerea de a scrie, de a experimenta și de a mă juca cu cuvintele.
Este ca și cum aș căuta să surprind, în cuvinte, aceeași esență pe care o caut în fiecare fotografie: frumusețea, fragilitatea și complexitatea vieții.
... Sunt peste 30 de ani de când am primit invitația de a scrie în oracolul celei mai bune prietene...
Nimic complicat, trebuia doar să găsesc prin puțul gândirii mele ceva care să ne facă pe amândouă să reflectăm peste ani la ceea ce am fost.
Zis și făcut.
Bine făcut.
Ba prea bine făcut pentru că am scris niște versuri, iar a doua zi, aceleași rânduri au apărut în ultima mea teză de la filozofie din liceu:
Ești tu?
Ori... poate am greșit?
Mă lași să bat la poarta ta
și-apoi să plec făr' un răspuns?
Ori poate mă oprești din drum
și mă înșeli și tu
cum au făcut-o-n alte dăți
alte asemenea făpturi...
Și câtă căutare!...
Dar am aflat,
spre fericirea mea,
în culmea disperării,
că integrată definit
ea poate fi și nulă
de te-aș urma fidelă
și infinit mi-ar fi valoarea
limitei răbdării!...
Tema era să reflectăm asupra a ceea ce ne doream să devenim.
Aruncare în gol fără parașută, m-am gândit imediat ce am predat teza, stricat medie, expunere gratis și tot neamul de blagosloveli ce-mi treceau prin căpușor la vremea aceea...
Nimic din acele temeri nu s-a adeverit.
Din contra, am învățat că plonjarea în necunoscut vine adesea cu descoperirea de noi abilități, că atunci când tu ești pregătit, universul îți oferă contextul în care să-ți manifești pregătirea, că experiența respectivă devine o lecție de viață, atât pentru tine, cât și pentru ceilalți și că ceea ce ți-a fost oferit în dar ai datoria morală să îmbraci frumos și să dai mai departe...
Poate că întrebarea "Ești tu?" nu are un răspuns definitiv.
Poate că este o întrebare pe care ne-o adresăm pe tot parcursul vieții, în căutarea propriei identități.
Însă, în această căutare, găsim frumusețe, sens și conexiune cu ceilalți.
Fotografia (acum) și poezia (în trecut) sunt o parte din instrumentele mele pentru a explora această căutare și pentru a împărtăși ceea ce descopăr.
Fiecare floare pe care o fotografiez, fiecare cuvânt pe care îl scriu este o încercare de a răspunde acestei întrebări, de a mă defini și de a mă conecta cu lumea din jur.
Și, deși răspunsul poate fi mereu în schimbare, călătoria în sine este ceea ce contează.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
