Alba ca Varu' căscă plictisită și aruncă în ușă cu un cub de lemn. Dacă erau inventate telefoanele, acum sunam și venea imediat cineva. Un pitic stacojiu intră intempestiv. Da, stăpână. Deschide geamurile. Nu am aer. Piticul țopăi 9 minute, încercând să ajungă la mâner. Alba se plictisi de spectacol și urlă. Să vină superiorul. Gargantua apăru tremurând. Geam, aer, pitic. Namila înșfăcă piticul, deschise geamul și îl aruncă cu boltă. Prostule, era ultimul. Prințesă, hai să inventăm de mâine valeții și clopoțelul.
Vlad Mușat
Banii străluceau o clipă în soare, apoi se loveau zgomotos de asfalt. Eram în spatele lui și încercam să mi-l imaginez râzând. Mătușile plângeau și se uitau uneori către cer. Am trecut pe lângă școala la care a fost învățător. Ne-am oprit. Soneria care anunță pauza s-a auzit timp de un minut. Voiam să treacă ziua mai repede. La cimitir, preotul ne-a întâmpinat cu un Dumnezeu să-l ierte. După puțin timp, am văzut cum patru bărbați îl coboară încet în mormânt și am realizat că trebuie să trăiesc mai mult.
Răzvan Drăgoi
Come as you are, as you were, începe Kurt Cobain melodia, ca și când ar mai fi fost viu. Îți mai aduci aminte când ne iubeam, când ne sunam doar ca să ne spuneam tâmpenii geniale și când trăiam pe jumătate în cer? Prezentul e avortonul unui cimitir de relații. Sufletele ne sunau pe atunci ca niște clopote și n-aveam să știm dacă era muzica sferelor sau chemarea sexuală a șerpilor cu clopoței. No, i don't have a gun, fredonez, fără talent, ca și cum aș mai fi fost viu. La radio, încep reclamele.
