Toți ceilalți căzură deja. Calul luă tura la D4, nebunul alb ochi regina neagră în colț, la H8, în timp ce pionii picau amestecându-se în glod. Regina albă stătu o vreme ascunsă, până când armăsarul cu hățuri negre o zări. Tura albă pică ultima, la picioarele regelui, cu un sunet de metereze zdrobite, la B2. Doar ei doi mai rămaseră pe tablă, cu visteriile goale. Se priviră tăios, mutându-și sceptrele dintr-o mână în alta. Au rămas așa, încremeniți, ca niște stânci, așteptând pe cineva să sune clopoțelul de final.
George Dometi
Și nu s-a întâmplat nimic. Toți au încremenit. Nici măcar eu n-am schițat vreun gest. Talanga aia arămie din turla lăcașului de rugăciune urla de zguduia geamurile, dar nimic nu s-a schimbat. Păsările ciripeau, vântul adia și norii albi, pufoși și diformi treceau nesinchisiți pe cerul tihnit și leneș. Mă întreb uneori dacă și alții simt sfârșitul mai aproape ca oricând. L-au anunțat ieri de dimineață la evrei și ăia nu mint. Pe nimeni nu mai interesează tragedia omului. Toți zornăiesc neiubirea.
Ramona Ungureanu
Mi-am zis las că știu io cum merg treburile astea, după ce trec berze cu bocceaua, gata cu vara, hai pa, așa că m-am opintit cât am putut și m-am agățat de august. Dar piciorul drept pășea, că așa era învățat, rămăsesem cu stângul pe loc, prin decembrie deja făceam sfoara, eram ca un pod pe care treceau regimente de secunde și batalioane de minute, deja îmi tremura stângul, dar nu mă lăsam, mă ningea pe genunchiul drept și o pasăre pleca din vară și-am zis ia-mă și pe mine, mă, că io nu mai vreau la școală.
