Răzvan Rocaș: O rază de soare este un text sensibil, suav, dar care conține teme grele precum singurătatea sau renunțarea. Cum ați ajuns la acest text și ce vă atrage cel mai mult la el?
Toma Hogea: Eu cunosc și îndrăgesc acest text de foarte mulți ani. Nu este niciun secret că am mai montat acest text acum 27 de ani (la Teatrul "Luceafărul" din Iași). Din momentul în care l-am descoperit, m-a fascinat - de fapt, tot ce-a scris Al. T. Popescu, toate poveștile lui sunt deosebite, cu multă emoție și cu multă poezie. Povești scrise special pentru copii: pentru preșcolari și școlari mici. Acest text, cu atât mai mult, are candoare, poezie și un caracter atât de ludic, iar personajele sunt captivante, adorabile: balerina Pitt și șoricelul Muf. După părerea mea, are toate ingredientele necesare unui spectacol de succes pentru această categorie de public, dar nu doar pentru copii.
R.R.: Este pentru prima dată când montați un spectacol la Oradea. Cum considerați că este până acum aventura orădeană alături de Trupa Arcadia?
T.H.: Într-adevăr, este prima dată când montez la Trupa Arcadia. Îmi place în întrebare cuvântul aventură, cu ghilimelele de rigoare, desigur. Fiecare montare, fiecare premieră înseamnă o nouă incursiune și o aventură. Cu atât mai mult, când montez pentru prima dată într-un teatru, nu este starea cea mai comodă, pentru că nu cunoști trupa, nu cunoști actorii. În cazul de față, am fost și sunt privilegiat pentru că îi cunosc pe actori. De mulți ani mi-am dorit să lucrez cu Florian Silaghi, un actor-păpușar desăvârșit; cu Consuela Egyed am avut privilegiul de-a lucra la Teatrul de Copii și Tineret "Merlin" din Timișoara, iar pe Igor Lungu l-am văzut în diverse spectacole în festivaluri. Cunoscându-i, am muncit cu ușurință. Pe lângă actori, sunt și alte departamente cu care interacționez și lucrez. În primul rând scenograful. Este elementul vital într-un spectacol pentru copii și în teatrele destinate acestora. E necesară chimia perfectă între regizor și scenograf ca lucrurile să funcționeze așa cum își dorește regizorul. Pentru acest spectacol, am colaborat cu scenografa Oana Cernea. Și acum flerul - sau experiența - nu m-a înșelat, iar întâlnirea cu Oana Cernea este una fericită. Acest lucru se transpune în scenă și în spectacol. Este o scenografă cu un potențial deosebit și chiar mi-aș dori să mă reîntâlnesc cu ea.
R.R.: Spectacolul va avea parte de mai multe interludii muzicale, componentă asupra căreia lucrați alături de Cari Tibor. Este astfel muzica un constituent prin care temele complicate să fie alinate, iar cele optimiste să fie amplificate?
T.H.: În primul rând, muzica din orice spectacol pentru copii, dar nu doar pentru ei, este ingredientul fundamental după scenografie. Cât despre Cari Tibor, eu am o colaborare permanentă cu el, pentru că este un compozitor recunoscut la cel mai înalt nivel, național și internațional. Mai mult decât atât, este pe feelingul meu și este pe structura mea, înțelegându-mi toate gândurile și aspirațiile scenice. Cari Tibor este compozitorul care îmi poate răspunde, făcând-o cu emoție, cu candoare atunci când e nevoie în anumite piese muzicale, teme muzicale. Mă înțelege și-mi răspunde în totalitate. Alături de el am lucrat în toate montările din țară și face față cu brio la orice text - fie dramatic, fie pentru copii. Orice temă muzicală dintr-un spectacol - că este lirică, că este ludică, că este un moment dramatic sau de suspans - Cari Tibor știe foarte bine să le puncteze prin acordurile lui.
R.R.: Cum s-a desfășurat întregul proces de lucru la spectacol? Care sunt principalele elemente pe care doriți să le evidențiați?
T.H.: Spuneam înainte că orice întâlnire în premieră cu un colectiv al unui teatru înseamnă suspans, înseamnă emoție, înseamnă necunoaștere, înseamnă mari emoții pentru regizori. Și-n acest teatru am întâlnit oameni minunați, de la mașiniști care sunt foarte importanți; în economia unui spectacol este la fel de important ca actorul, având manevre care trebuie făcute impecabil, la secundă. Am întâlnit aici oameni dăruiți profesiei lor. Peter Papp, care se ocupă și de sunet, și de lumini. Rar mi-a fost dat să întâlnesc pe cineva care se ocupă de amândouă, deopotrivă, atât de bine. A fost și este o bucurie și este un lucru care mi-a ușurat în totalitate munca. Acum vorbind neacademic, aș îndrăzni să spun că acest spectacol aproape că s-a plămădit și s-a dezvoltat de unul singur, atât de plăcută a fost atmosfera și totul a fost ca un joc.
R.R.: Cu toate că este un spectacol destinat publicului foarte tânăr, există anumite concepte care ar putea fi interesante și pentru publicul matur. Considerați că un astfel de spectacol, ori teatrul de animație în general, ar trebui să aibă adresabilitate pentru spectatorii din diferite segmente de vârstă?
T.H.: Din punctul meu de vedere și în ceea ce privește spectacolele mele, absolut toate au avut și au adresabilitate pentru toate categoriile de public. Dacă este vorba de O rază de soare sau despre un text dramatic cu foarte multă greutate, să spunem, nu mai departe, premiera anterioară pe care am avut-o, Pescarul și sufletul său (la Teatrul de Păpuși "Prichindel" din Alba Iulia), un text foarte greu și complex semnat de Oscar Wilde, am știut să concep și să construiesc spectacolul în așa fel încât să existe straturi teatrale pentru toate categoriile de public. Pentru mine, niciun spectacol nu e făcut doar pentru preșcolari, școlarii mici sau pentru adulți. Inclusiv spectacolele pentru adulți - referindu-mă aici la dramaturgie, la text, la estetica scenică - conțin secvențe și imagini cu adresabilitate și pentru copii. În fiecare spectacol făcut de mine am această atenție sporită ca fiecare spectator, indiferent de vârstă, să se regăsească.
R.R.: Dacă ar fi un singur lucru cu care publicul să rămână din acest spectacol, care ați dori să fie acela?
T.H.: Spectacolul are, în primul rând, aceste teme, pentru că de fapt este o poveste relativ scurtă, ca dimensiuni. Pe cât de scurtă este, pe atât de condensate sunt lucrurile în această poveste. Faptul că se regăsesc trei teme fundamentale, de viață, pe care micul spectator cu siguranță le descoperă pentru prima dată și le va învăța cu acest spectacol, iar pentru adult sunt teme de reflecție și de meditație. Avem astfel tema prieteniei, tema iubirii, tema sacrificiului. Putem să ne oprim doar la acestea, gândindu-ne și reflectând la ceea ce reprezintă ele cu adevărat.