Filmul a avut premiera mondială la Cottbus International Film Festival în 2023, unde a și câștigat premiul publicului. A urmat un întreg maraton de premii, nominalizări, critici pozitive din partea publicului de specialitate și ovații de la mii de spectatori la festivaluri internaționale precum Kolkata International Film Festival India, South East European Film Festival Los Angeles, Internationales Donaufest Ulm/Neu-Ulm, Germania, Ceau Cinema din Timișoara, Serile Filmului Românesc, Iași și BIFF (Bucharest International Film Festival).
În rolurile principale joacă Olga Török (Clara), Ovidiu Crișan (Nicolae), Luca Puia (Ionuț) și Elina Leitl (Johanna). În film mai apar, în alte roluri, și actorii Mădălina Ghițescu-Petre, Ida Jarcsek-Gaza, David Rott, Dan Mirea, Paula Maria Frunzetti, Codrea Ioan, Camelia Ghinea, Tokai Andrea, Török Silvia, Claudia Ieremia, Ana Maria Cojocaru, Attila Kiss sau Ileana Carmen Caprariu-Nemecsek.
Scenariul e scris de Ruxandra Ghițescu, producătorii sunt Daniel Burlac, Daniel Ehrenberg, Sabin Dorohoi, co-producător e Viorel Chesaru, directorul de imagine e Lulu de Hillerin, scenografia Anca Miron și Sonia Constantinescu, montajul Mircea Lăcătuș, muzica Eduard Dabrowski, costumele Lumi Mihai și Sybille Gänßlen-Zeit, coafura Marius Schiel și machiajul Elena-Diana Zăstran.
Pelicula a fost filmată în orașul Ulm din Germania, la Reșița, Bocșa în județul Caraș-Severin și pe malurile Dunării la Dubova și Cazanele Dunării în Mehedinți.
În acest interviu pentru LiterNet, Sabin Dorohoi ne oferă o privire din culise asupra realizării filmului și ne dezvăluie motivele pentru care acest proiect este atât de special pentru el.
Ionuț-Valentin Bouroș: Cum ai construit personajul Clarei și cum ai reușit să exprimi durerea și dorul ei față de copil?
S.D.: Scenariul filmului este scris de doamna Ruxandra Ghițescu. În privința dezvoltării personajului Clarei din punct de vedere actoricesc și regizoral, am lucrat intens alături de întreaga echipă și mai ales alături de producătorul nostru Dan Burlac, cât și alături de Olga Török, actrița care o interpretează pe Clara. Personajul a fost construit pe baza unui profund studiu al fenomenului migrației mamelor, care sunt nevoite să își lase copiii acasă pentru a munci în străinătate. Olga avea un carnețel întreg în care și-a notat cum trebuie să evolueze acest personaj. A fost o muncă foarte intensă pentru ea. Suferința mamelor emigrante este o realitate dureroasă pentru foarte multe familii românești. În film, durerea Clarei și dorul față de copil sunt exprimate prin momentele de tăcere, în cadre statice, unde golul dintre ei devine aproape tangibil. În fiecare scenă, Clara este sfâșiată între responsabilitatea față de fiul biologic rămas în România și fetița germană pe care o îngrijește în străinătate. Prin amănuntele jocului actoricesc, alături de imaginea picturală și poetică semnată de Lulu de Hillerin, și toate celelalte elemente esențiale ale filmului (decor, costume, sunet, montaj, etc.), am încercat să redăm acea suferință care cu greu poate fi exprimată în cuvinte.
I.V.B.: Povestea băiatului care pornește într-o călătorie spre mama lui este una simbolică. Ce ai vrut să transmiți prin această călătorie?
S.D.: Dunărea joacă un rol esențial în film. Marele fluviu al Europei devine un adevărat personaj tăcut al dramei lui Ionuț și a Clarei. Acest râu impozant m-a fascinat dintotdeauna și în film devine o metaforă a legăturii dintre estul și vestul continentului, dintre două culturi, dintre mamă și fiu. Ar fi important de menționat că filmul are ca punct de plecare un scurtmetraj, realizat în 2013, numit Calea Dunării, în care vedem momentul în care băiețelul pleacă pe Dunăre. De acolo a început povestea Clarei. Gestul băiatului e unul copilăresc, dar este în același timp o acțiune de răzvrătire și chiar de răzbunare pe mama sa. El simte că a fost abandonat și vrea să facă ceva pentru aceasta.
I.V.B.: Ai avut o sursă de inspirație reală pentru aceste personaje sau sunt în totalitate ficționale?
S.D.: Inspirația pentru personajele din film a venit din realitatea cruntă a migrației. Un caz real despre un băiat care s-a sinucis de dorul părinților plecați m-a cutremurat și a stat la baza poveștii. Cu toate acestea, personajele din Clara sunt o combinație între ficțiune și multiplele povești reale ale copiilor și părinților afectați de acest fenomen social.
I.V.B.: Ce aspect al personajului Clarei te-a impresionat cel mai mult în timpul filmărilor?
S.D.: Clara m-a impresionat prin forța sa de a trăi între două lumi. Cea mai dureroasă parte a acestui personaj este faptul că iubește doi copii în două locuri diferite. Conflictul său interior, de a se împărți între dragostea maternă pentru fiul ei biologic și responsabilitatea față de fetița din Germania, este firul roșu al conflictului. Totodată, m-au impresionat și mai mult disciplina, rigoarea și mai ales emoția cu care actrița Olga Török a construit acest personaj.
I.V.B.: Ai folosit locații din România și Germania pentru a aduce mai mult realism poveștii. Ce impact a avut acest lucru asupra filmului?
S.D.: Filmările în România și Germania au adus o autenticitate vizuală profundă poveștii. Contrastele dintre satul românesc de pe malul Dunării și orașul cochet german în care lucrează Clara subliniază diferențele dintre cele două lumi în care ea se zbate. Aceste locații nu doar că au amplificat realismul filmului, dar au oferit și un context emoțional pentru conflictul interior al personajului. Clara s-a filmat la Ulm în Germania, la Dubova în Cazanele Dunării, iar scenele de oraș și casa Clarei au fost filmate la Reșița și la Bocșa în județul Caraș-Severin.
I.V.B.: Care crezi că este cea mai emoționantă scenă din film și de ce?
S.D.: Îmi e greu să punctez precis una sau mai multe scene, pentru că filmul este al nostru (al întregii echipe, pentru că filmul e o muncă de echipă!) și cumva e creația noastră în întregime. Așa că sunt atașat de toate scenele sale. Sigur, sunt câteva care îmi plac mai mult, fiecare pentru anumite detalii: cearta dintre Clara și tatăl ei de pe malul Dunării are întotdeauna un efect paralizant asupra publicului. Atunci ne dăm seama cu adevărat de gravitatea lucrurilor și dimensiunea conflictului. Pe de altă parte, momentul în care Ionuț dezvăluie Clarei de ce a fugit pe Dunăre, este de departe cel mai emoționant din film. Celor mai mulți din sală le dau lacrimile la această scenă. Și pe drept cuvânt. Pentru că așa de mulți dintre noi avem un membru al familiei plecat în străinătate și empatizăm cu personajele.
I.V.B.: Cum vezi evoluția personajului Clarei de-a lungul filmului? Ce schimbări majore trăiește?
S.D.: Clara trece printr-o evoluție profundă pe parcursul filmului. Ea învață să își confrunte greșelile și să lupte pentru reconectarea cu copilul ei. De la o stare de negare și vinovăție, ajunge să își asume rolul de mamă și să își recâștige copilul prin dragoste și sacrificiu.
(foto: Mihai Butănescu)