Am copilărit în Râmnicu Vâlcea și una dintre amintiri este legată de șocul emoțional avut în momentul în care am văzut la o tarabă cu ziare, în centru, Lumea lui Harap-Alb, o revistă cu benzi desenate ale artistului grafician Sandu Florea, publicată în 1979. Graficianul a câștigat cu această capodoperă - așa o consider eu - Trofeul micului cititor la Eurocon - acronim pentru Convenția europeană de science fiction - în 1980, Stresa, Italia.
Pentru că tatăl meu nu avea bani la el - nu știu de ce, că nu eram săraci - am început să mă jelesc în mijlocul străzii, încercând să îl conving să-mi cumpere revista. Eram mică, durdulie, tunsă cam ca Mireille Mathieu, iar tata, care lucra în MI, era impecabil îmbrăcat în agent de circulație. La o așa dramoletă, s-a strâns lumea ca la circ, până când un necunoscut care trecea prin zonă mi-a cumpărat-o.
E, de această întâmplare mi-am adus aminte când am văzut desenele lui Tudor, inspirate din basmele românești. Tudor Rădulescu este un tânăr artist grafic interesat de melanjul (destul de improbabil până la el) dintre concept art și folclor românesc.
Yuka Brevi: Tudor, la numai 23 de ani, ai câștigat deja premiul 2 în cadrul concursului Lit x Games și, implicit, un loc în cadrul bienalei Fiction Art din Timișoara. Ne poți povesti cum ai ajuns să te îndrepți către Concept Art și, mai ales, să creezi un univers inspirat din folclor?
Tudor Rădulescu: Cred că totul a pornit din pasiunea pentru jocurile video. Descoperindu-mi "talentul" pentru desen, am început prin a copia personajele de pe ecran, iar ideea de a combina desenul cu jocurile a prins încet-încet contur. În timpul facultății, la Universitatea Națională de Arte din București, am început să simt că vreau să creez ceva propriu, de la zero.
M-a atras foarte mult ideea de a duce mai departe folclorul și poveștile noastre tradiționale printr-un mediu accesibil pentru cât mai mulți oameni. Iar ce alt mediu ar fi fost mai potrivit pentru cineva din generația mea decât jocurile video, care mi-au fost alături în toți anii ăștia?
Y.B.: Proiectul tău, Trathian, combină folclorul cu mecanici de joc de cărți. Cum s-a născut această idee și ce înseamnă pentru tine?
T.R.: Ideea a pornit de la jocuri precum Hearthstone și Legends of Runeterra, dar și din dorința de a aduce în prim-plan frumusețea folclorului nostru, pe care mi-am dorit să o împărtășesc cu un public mai larg. Fiind artist, am simțit că un joc de cărți ar fi mai accesibil pentru mine din punct de vedere al producției, comparativ cu un joc complex. Deși la prima vedere un joc de cărți pare simplu, această simplitate ascunde adesea un univers captivant și plin de posibilități.
Trathian este, deocamdată, doar un titlu de lucru, însă lumea sa prinde tot mai mult contur. Fiecare personaj se definește prin abilități unice și un set de cărți care îi reflectă personalitatea. De exemplu, Harap-Alb, inspirat din basmele noastre, are abilități care reflectă rolul său de conducător și erou. Pentru mine, Trathian este un mod de a aduce tradiția românească mai aproape de modernitate, printr-un format interactiv care poate atrage și inspira generații diferite.
Y.B.: Cum ai ales să pornești cu personajele din Povestea lui Harap-Alb? Ce înseamnă acest basm pentru tine?
T.R.: Povestea lui Harap-Alb este unul dintre cele mai reprezentative basme românești, iar personajele sale suferă de o lipsă de reprezentare în general, ceea ce le face ideale pentru o adaptare originală într-un joc. De altfel, aproape fiecare generație de români a auzit de Harap-Alb, ceea ce mi-a oferit o bază solidă pentru publicul țintă. M-au fascinat în mod special puterile atribuite de Creangă fiecărui personaj și mi-am dorit să respect viziunea lui prin abilitățile din joc. De exemplu, Harap-Alb poate influența soarta unei partide prin abilitatea sa specială, Ordin, pe care vă las să o descoperiți și să o imaginați voi înșivă.
Y.B.: În ce stadiu se află proiectul acum și care sunt următorii pași?
T.R.: În acest moment, proiectul se află în faza de concept. Mă concentrez în special pe designul personajelor, al cărților și al tablei de joc, dar și pe povestea și regulile jocului, pe care îmi doresc să le fac cât mai accesibile, indiferent de experiența jucătorilor. După ce termin cu această etapă de design, următorul obiectiv este realizarea unui demo bine conturat, în colaborare cu un artist 3D și, posibil, cu un programator. Acest demo ne va permite să testăm jocul pe o plajă cât mai largă de jucători, iar feedbackul lor va fi esențial pentru îmbunătățiri.
Pe termen lung, mi-ar plăcea să transform Trathian într-un joc video complet, dar și într-un boardgame, astfel încât să poată fi accesibil pe mai multe platforme și să atragă atât fanii jocurilor video, cât și pe cei ai jocurilor de societate.
Y.B.: Ai menționat că ți-ai dori să devii Concept Artist în industria jocurilor. De ce acest drum?
T.R.: Când mama m-a întrebat ce mi-ar plăcea să fac în viitor, cu o ușoară naivitate și un strop de idealism, i-am spus că mi-ar plăcea să creez ceva de care să se bucure și alți copii, așa cum și eu mă bucuram de jocuri, desene animate sau benzi desenate.
Astăzi, cred că rolul de Concept Artist împlinește exact acel vis din copilărie. Este o profesie care te provoacă să devii un povestitor vizual, să creezi personaje, obiecte și lumi care prind viață prin propria ta viziune. Pentru mine, un Concept Artist este chiar piatra de temelie a unui proiect, fiind unul dintre primii creatori care dă formă unei povești și îi transmite esența mai departe.
Îmi doresc să învăț din experiențele altora și să acumulez cunoștințele necesare pentru a dezvolta propriul meu joc, pornind de la folclorul nostru, de la poveștile din copilăria celor de dinainte de generația Z. Mi se pare un tezaur care ar fi păcat să se risipească în negura timpului.
Y.B.: Pe lângă munca ta artistică, ce te mai inspiră? Unde îți găsești motivația?
T.R.: Multe lucruri, de fapt. Dacă ar fi să rezum, inspirația vine în mare parte din tot ceea ce mă înconjoară: natură, literatură, istorie, dar și din diferite culturi și obiceiuri străine. În ceea ce privește proiectul, cărțile de mituri și legende sunt o sursă constantă de inspirație, iar arta tradițională românească are o magie aparte în detaliile sale, mi se pare nemuritoare. Așadar, încerc să vin cu o viziune care îmbină cultura veche cu cea modernă.
Y.B.: Ai vreun sfat pentru tinerii care vor să urmeze o carieră în Concept Art?
T.R.: În ceea ce privește Concept Art-ul ar trebui probabil să fie cât mai curioși să experimenteze diverse idei și să nu se limiteze la o anumită variantă, stil sau mediu. Lumea din jur e plină de inspirație, trebuie doar să își antreneze ochiul, să pornească de la un ceva, ca mai apoi să construiască o idee originală. Pe lângă toate astea, cel mai bun sfat e să nu uite să se distreze și mai ales, la început, să nu se limiteze când vine vorba de procesul creativ. Cred cu tărie că nu există ceva mai grav decât să îți inhibi conștient sau inconștient creativitatea.
Y.B.: Tudor, îți doresc să ai succes, să aduci povestea, într-un mod distractiv, cât mai aproape de oameni, să contribui la redescoperirea personajelor noastre de basm și, de ce nu, să inspiri și pe alții cu talentul tău.