Am lăsat totul pe o farfurie acoperită, în frigider; dimineață doar încălzesc și e gata micul dejun. I-am umplut stiloul cu cerneală, i-am curățat adidașii și i-am călcat tricoul cu Xman. Mă uit în agendă, joi e prima ședință cu părinții. Sunt o mamă bună, iaca, verific și ușa de la intrare, să fie încuiată. Înainte să mă culc, intru tiptil în camera lui, să-l pup pe frunte, în somn. Pe parchetul gol e ecografia de acum 7 ani, sarcină oprită în evoluție scrie pe ea, uite. Perdeaua se zbate în fața geamului deschis.
Ligia Dumitrescu
Și dacă amintirile se duc într-o lume secretă? Trăiesc acolo nestânjenite de prefacerea noastră, își povestesc una alteia crâmpeie din vieți trecute, pe care noi le uităm. Au și ele, poate, darul uitării. Altfel mă gândesc că lumea aceea ar fi greu de suportat, prea înghesuită. Și amintirile uitate din lumea secretă migrează într-o lume ultra secretă, din care nu pot să mai trimită nici măcar flash-uri către mințile noastre, ale trăitorilor lor vremelnici. Un iad al amintirilor, condamnate etern la caznele uitării.
Laura Stanciu
Tată, azi e 20 septembrie 2024. Vezi calendarul de pe masă. Noi te strigăm Căpitane, dar te cheamă Nelu Miron. Ai 85 de ani. Trăiești cea mai frumoasă perioadă a vieții tale. Toți avem grijă de tine. Nu mai trebuie să muncești pentru noi. Soția ta, Didi, este în vacanță în Austria, la fiica ta, Ana. E contabilă, măritată cu un avocat. Ai trei nepoți de la ea - Albert, Wolfgang și Franz. Eu sunt Alex, fiul la care locuiești. Soția mea, Bia, o să-ți aducă micul dejun dacă o strigi. Bună dimineața.
